XXY

O epopee cromozomială spilcuită în dulcea limbă a lui borges. O hermafrodită, am ales nomenclatura feminină pentru că personajul e jucat de o tipesă tare interesantă, este expusa ca sirena de piatră a lui andersen într-un orășel pescăresc, plase de bârfe împletite dilematico-hamletian i se aruncă din toate părțile: o fi, n-o fi, o avea, n-o avea :D.

Interesantă înrămarea unei astfel de problemite în sânul subdezvoltat al unei comunități restrânse, alăptată de o perspectivă diferită de cea pansocială, octopusiană, când factorul x, cazul y, eterogenul devin subiecte de presă și pârghii ale legislativului, ca alde kinsey. Aici abordarea în coajă de nucă merge la miezul câtorva indivizi puberi.

Universul bivalent al hermafroditei  se întersectează cu lumea entropică a unui puștan care suferă de aceeași dilemă, în cazul lui vântul schimbării nu bate dinspre prova geneticului (fix), ci bate puternic dinspre pupa orientarii...sexuale (nesigură). Hermafrodita se dovedește a fi un catalizator, o dezvelitoare de cearșafuri aruncate peste mobile vechi, dezordonate, un profet, un exemplu, un contraexemplu, cert e că răspândește în jurul său o undă de vino încoa, am ceva să îți arăt ceva (și nu gândiți numai în plan american :P căci viziunea e ceva mai panoramică).

Nuditatea sfumato în tandem cu cea verbală ceva mai dezgolită, din care transpare o undă de poezie naivă fac din filmu' asta o învățătură, o invitație la ștergere pe preșul prejudecăților, o lecție despre ce înseamnă cu adevărat să alegi ceea ce ești, vorba lu simone de beauvoir nu te naști femeie, devii femeie. În lumșoara noastră îmbâcsită de avataruri fandosite, nickname-uri și roluri goffmaniene e binemeritată o palmă din asta care să te înroșească de atâta realism feroce.
și pentru că azi e marți, după crăciun... :D

Tweet