joi, 22 octombrie 2009

District 9 -Kafka si...kafteala

Cand amintesti in vreo discutie amicalo-cinefilica de actualitate, parabola sociala a fatidicului district 9 intreaga masa masculina (si nu numai) rasuna intr-un extaz admirativo-maladiv incununat de etichete adjectivale ce merg de la supermisto la varianta slum...belea, extaz sustinut bineinteles si de amprenta digitala (in dulcele stil my precious) a lui Peter Jackson.
Filmul decoleza bine, in stil dcumentarist si futurist, nici n-apucam sa ne asezam bine in scaune ca picam in oala bolborosinda cu actiune, ne tinem respiratia, ca mai apoi sa ne scufundam intr-un strat gros de gargara telenovelistica, mai mai ca ne da o lacrima...ciudat pentru un film SF. Un nene cu accent ciudatel ce ocupa o pozitie obtinuta pe... pile, face pe evacuatorul de extraterestri, gaseste o jucarioara, o deschide bineinteles conform principiului la ce e bun acest buton si metamorfoza kafkiana poate incepe...repudiat de societate devine parte integranta a lumii pe care o"teroriza", inevitabil isi face un prieten extraterestru cu care trece prin incercari harapiene din care ies inevitabil mai mult sau mai putin teferi, pentru ca la final sa avem parte de lacrimogena replica a eternei...reintoarcei aducatoare de va urma-uri si desigur...bani. In rest un film alert, bun de vazut, bine realizat, un film ce a indraznit sa fie mai mult, dar care a ramas cu un picior intepenit in vascozitatea genului.

miercuri, 21 octombrie 2009

Francesca-The italian...job

Vremea urata se pare imi pune ceva piedici in avantul meu scriitoricesc, dar caderea cu nasul in movilita cu filme este inevitabila si ma trezesc ca imi irita fosele nazele o fatuca pe nume Francesca. Fatuca n-are nicio vina, insa aluatul debutant in care a fost "malaxorata" a reusit sa ma scoata din sarite. Scene lungi, enervant de lungi, planuri mult prea intregi (ce-i drept am o afinitate obsesiva pentru gros-planuri si plan detalii), personaje filmate aproape numai din profil, replici nenaturale, tampitele, de umplutura, actiune seaca, mesaj lipsa, sau poate prea..."masonic" ca sa il pot detecta. Daca din film ar fi lipsit camatarii autentici cu tupeu, care au dat un pic de culoare in obrajii Francescai si scena ingenuo- fabulist-incestuasa dintre fatuca si nashul ei atunci filmul n-ar fi fost mai mult decat o carpa uscata de sters praful. Daca dom' Bobby are suficienti gologani si dorinta de a-i investiti in cinema-ul romanesc pai sa-i lase domle pe oamenii care se pricep sa isi faca meseria sau macar sa ia ceva lectii.

Stop cadru-Moment Inglorios
Saptamana trecuta, la Studio am reusit sa vad in sfarsit cea mai recenta pata de sange de pe scaunul regizoral al lui Tarantino. Foarte reusit amestecul de utopie vindicativa, sarcasm bolnav, umor molipsitor(Brad Pitt facand pe "italianul" memorabil) rezultat: o poveste sangeros de bine spusa, jucata superb- poliglotul si talentatul Christoph Waltz (Landa) poate va avea increstat in frunte un oscar in loc de zvastica. Se simte pe undeva dedicatia filmului si parca iti vine sa zici la sfarsit, in ciuda cruzimii si a unui oarecare licar de compasiune, "ba, bine le-au facut". In vremuri mass-medizate revansa istorica a unor masacrari absurde se poate incarna iata in productii cinematografice. Bravo!



joi, 1 octombrie 2009

Tovarasi, frumoasa e viata!

Dupa derularea trailerului epocii de aur mungiene, saptamana trecuta la Studio, o pustoaica din stanga mea exlama Mama ce ma enerveaza Mungiu asta, alte filme nu stie sa faca...comunism si iar comunism. Sper ca ea sa fi mers si saptamana asta la Studio sa-si infirme prejudecata pentru ca ceea ce a facut Mungiu de aceasta data nu este o drama despre cat de rau o duceau romanii in comunism ci o comedie spumoasa (am ras cu lacrimi) despre rezultatul comico-absurd al unor directive la fel de absurde. Filmul este alcatuit din 4 legende...adevarate care parca spun in felul lor o poveste despre un anumit tip de esec. Avem deci esecul unei inspectii... cu final "ametitor", esecul unei "photoshopuiri" ...bascalioase, esecul unui ignat ignifug si cel al alfabetizarii muntenesti. Impecabil, m-am amuzat copios, toata sala tremura de atata ras, sper ca situatia sa se repete si cu...dragostea in timpul liber.