Se afișează postările cu eticheta litt de lit. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta litt de lit. Afișați toate postările

sâmbătă, 18 iunie 2011

Filme Porno

" Îi datorăm scriitorului și profesorului de semiotica Umberto Eco cunoașterea felului în care se identifică un film pornografic, anume după lungile călătorii cu mașina. Dacă într-o operă artistică de acest gen, în celuloid, Josef pleacă spre celălalt capăt al orașului ca să i-o tragă lui Resi cea nurlie, atunci îl urmărim nu numai urcându-se în mașină, plecând și sosind , nu, devenim martori ai întregii călătorii: aparatul de filmat ne arată cum se suie Josef la volan, cum închide portiera, cum sucește cheia în contact, cum apasă pe accelerație și pe ambreiaj, cum schimbă vitezele și frânează; ni se prezintă detaliat cum semnalizează stânga, semnalizează dreapta, oprește la stop, din perspectiva aeriană vedem cum se înscrie în trafic etc.


Totul trebuie pus pe seama faptului că nici măcar consumatorii înrăiți ai genului, în forma cea mai dură, nu ar suporta ca actele sexuale să se înșire unul după altul; la un moment dat și-ar trage mâna din pantaloni, ar duce-o la gură și ar căsca cu poftă. Trebuie neapărat integrat și altceva în film, ca scenele adevărate să se distingă, să fie captivante și tensionate-și pentru asta călătoriile cu automobilul  se dovedesc cât se poate de nimerite. Într-un film pornografic, spune Eco, până să vedem un futai în toată regula, trebuie să suportăm mai întâi un spot publicitar al serviciului orășenesc de circulație.


Mai exact, cele spuse mai sus sunt valabile doar pentru filmele porno de modă veche, mai nou ieșind în evidență ca adevărate realizări artistice. Peliculele clasice mai aveau și acțiune, iar interpreții rolurilor masculine nu trebuiau doar să-și introducă organele sexuale în cât mai multe orificii ale trupului omenesc. Și nu era suficient ca interpretele doar să geamă, ci aveau de rostit texte adevărate. Existau până și scenarii! În era video, filmul pornografic a renunțat cu totul la asemenea pretenții artistice. Și la ideea de a imita sau parodia producțiile de la Hollywood-în schimb se urmărește  crearea sentimentului de autenticitate. Un film porno modern tipic se desfășoară astfel: o tânără mediu seducătoare este abordată pe stradă de un individ slinos, care vrea să o convingă să se dezbrace în fața aparatului de filmat.


Și apoi se înregistrează ore întregi cum femeia merge și vorbește peste umăr cu odiosul: urcă trepte. coboară trepte, trece pe lângă fațade cenușii de magazine, străbate străduțe fără personalitate, coridoare întunecoase de hotel și curți interioare îndoielnice. Iar la sfârșit, fata se dezbracă, totuși. Sau nu. Regula lui Umberto Eco ar trebui modificată puțin, ținând seama de progresul cinematografic: în zilele noastre, profesore, un film pornografic se recunoaște după faptul că personajul principal merge ore întregi pe jos, neamaiavând nicio legătură cu serviciul orășenesc de circulație. "


Pasaj-fursec de weekend extras din Enciclopedia lucrurilor care mă sâcâie zilnic-mic tratat pentru intelectuali agasați de Hannes Stein asupra căreia am să revin și nu o dată :D
ps: pe durata citirii am avut o singură imagine în minte: plimbarea aia cu mașina din Blow up :D

vineri, 13 mai 2011

Vita Sexualis

I-aș zice ceva dulcoid  lu nea Blogger, dar mă abțin căci îi înțeleg momentele de puberăciune răsculată :D
Așa că îi propun un moment de reflecție:

Domnul Kanai a luat cartea, s-a întors acasă și, cum în seara aceea se întâmpla să fie liber, s-a pus pe citit. Când a ajuns la capitolul despre estetică, nu mică i-a fost mirarea să vadă că, după părerea autorului, orice formă artistică este liebewerbung. Adică seducere. Cu alte cuvinte expresia publică a dorinței sexuale. Dacă privim lucrurile așa, atunci putem spune că, la fel cum uneori lichidul menstrual  greșește drumul și iese pe nas, la fel și dorința sexuală, își poate schimba dezorientată, manifestarea, devenind pictură sau sculptură, sau muzică, sau literatură. Domnul Kanai a fost luat cu totul și cu totul pe nepregătite de o asemenea teorie inovatoare, dar în același timp, s-a gândit că autorul ar fi trebuit să încerce s-o ducă mai departe, demonstrând că absolut toate aspectele vieții omenești sunt expresia dorințelor sexuale, că sexul pătrunde în absolut toate cotloanele psihologiei umane. Dacă arta e libido exprimat public, atunci și religia poate și ea foarte simplu explicată cu ajutorul sexului.  Călugărițele sunt adesea numite miresele lui Hristos. N-ar fi deci imposibil să susții că sfințenia lor e o expresie extrem de perversă a dorințelor fizice. Jerfa unora dintre ele a luat o formă care frizează masochismul, a altora, o formă care ar putea fi considerată sadism. Dacă privești lumea printr-o lentilă în culorile libidoului, tot ce face omul va părea direct influențat de dorința sexuală. Orice acțiune întreprinsă va fi sub imboldul cherchez la femme. Dacă așa stau lucrurile, eu sunt cu siguranță un paria al acestei lumi, a conchis domnul Kanai.


Așa suna meta-sexualitatea acum vreo sută de ani. O carte scrisă cu băgare de seamă, cu sepukuială argotică, cu îndemânare chirugicală extirpatoare de viruși colocviali, cu eleganță gheișească,  împăturind delicat un origami frazal în ciuda materialului atât de perisabil, atât de la îndemâna literaturii de azi și atât de terfelit prin paginile-i soioase, sexuat-exacerbate. Rafturile mustesc de pene, sâni,  perle, rotunjimi de toate felurile, bronzuri de toate neamurile, implorându-și lasciv și ieftin potențial-potent-cititorii-trecători să le arunce în coșu zilnic, 

-hey,da, tu domnu cu chelie sexi, nu vrei să mă răsfoiești, să-mi mângâi cu un deget umed colțurile?  
-fufelor ia gata, jos de pe rafturi că de nu aprind foc închizitorial aci în mijlocul supermarketului, de vi se topește mâzgoșenia redundantă ca ceara. Adusei o fătucă proaspătă, o vestală, o neprihănită metafizică,  cu voi nici măcar un cerșetor nu se mai încălzește, nu vă mai ajung vrejurile-mreje nici pân la bermudele adolescenților, halal, așa că valea.  Mai rar așa seducție metafizică, cu accente cultural-societale într-o cărticică despre experiențele sexuale ale unui tânăr, sexualitatea e luată cu tot cu algele contextului, nu e tratată separat și echidistant față de toate celelalte aspecte ale vieții de dragul hipersenzațíonalismului, ci ea e un conglomerat fin cizelat, pus sub o lupă seriosă, multifocusată. N-o mai împrumutase nimeni de la bibliotecă, fișa ei era tabula rasa, nu mă mir, pun pariu că Belle de jour are fișa plină de nume scrise frenetic :D

joi, 21 aprilie 2011

Sadic sadea

"Mi s-a zburlit tot părul pe mine, din cap până în picioare. Frank m-a apucat de umeri și m-a tras până în bar, în dreptul ușii m-am dezechilibrat și eram gata să cad, dar m-a ridicat ușor cu mâna dreaptă și m-a târât înăuntru. M-a purtat ca pe o valiză, iar odată ajunși înăuntru, mi-a dat drumul pe podea. L-am auzit trăgând obloanele în spatele meu.

Am deschis ochii și am văzut chiar în fața mea picioarele unei femei și ale unui bărbat. Pantofii roșii cu tocuri înalte îmi erau cunoscuți. Femeia era Maki. Pe gamba acoperită cu ciorapi de dantelă albă lucea o linie roșie și umedă. Înainta ca un vierme de-a lungul liniilor complicate ale dantelei, lungindu-se cu o viteză constantă. La masa de dincolo erau Mr. Children și numărul 3. Numărul 3 stătea cu gura căscată și privea către Maki. Când i-am văzut și eu chipul, mi s-au întors măruintaiele pe dos. Maki părea să mai aibă încă o gură sub bărbie. Din gura, deschisă larg, de parcă râdea, se prelingea un lichid gros, asemănător catranului. Avea gâtul pe jumătate tăiat. Părea că în orice clipă capul putea să îi cadă pe spate. Nu-mi venea să cred, dar era încă în viață. Își mișca ochii, iar din tăietură îi bolborosea spumă amestecată cu sânge. Buzele îi tremurau. Părea că încearcă să spună ceva. Alături de ea stătea patronul, cu gâtul răsucit într-o poziție imposibilă (...)

Yuko avea un cuțit lung și subțire, ca pentru sashimi, înfipt adânc în șold. Încercam cu disperare să nu vomit mâncarea care îmi venea înapoi în gură. În piept și în gât îmi urca o acreală înțepătoare, iar tâmplele îmi amorțiseră. Nu puteam să gândesc și cu atât mai puțin să vorbesc. Îmi pierdusem simțul realității. Parcă eram prins într-un coșmar din care nu mai ai ieșire. În raza vizuală mi-a apărut Frank. Se îndrepta spre numărul 3. (...) Frank mi-a arătat cu degetul înspre gâtul ei. Mușchii coardelor vocale erau umflați și se mișcau în sus și în jos, după cum țipa femeia. Frank mi-a făcut semn din ochi să mă uit bine, apoi a spintecat cu cuțitul mușchii aceia care se mișcau. S-a auzit un zgomot ca de abur țășnind în afară, iar vocea femeii a fost înghițită de acel șuier și apoi s-a stins. Mișcările lui Frank păreau când în reluare, când în derulare rapidă [ yeah 300 eroii de la termopile kind of :P]


[câteva strărvuri mai încolo]

Frank i-a desfăcut coapsele fetei numărul 5 și i-a sfâșiat dintr-o singură mișcare ciorapii și chiloții. Apoi mi-a făcut semn cu mâna să mă apropii.
-Vino, Kenji, vino încoace!
Nu mă puteam mișca. Eram în continuare pe podea și nu mă puteam clinti de acolo. (...) Locul unde se întâlneau coapsele tremura ușor, iar vulva se deschidea și se închidea de parcă ar fi respirat. Părul pubian i se mișca în același ritm.
-Kenji, spune-i lui ăsta să facă sex cu ea! mi-a zis Frank la ureche.
Am clătinat din cap. Nu știu dacă nu puteam să vorbesc sau nu vroiam să-i spun bărbatului așa ceva.
-Spune-i! a urlat Frank.
Odată cu spaima în mine a crescut un sentiment de scârbă. Frank mi-a vârât sub ochi cuțitul lung cu care tăiase și spintecase. Am vomat pe podea o zeamă de culoare cappuccino, uitându-mă la mișcările ca de scoică ale vulvei femeii. Frank se uita în jos, la mine, amuzat.
-Atunci, dacă nu el, fă tu sex cu ea! a spus și a indicat cu vârful cuțitului înspre vulva femeii.
-NU.
-Nu?
Frank a gesticulat cu mișcări largi și a făcut o față mirată. A ridicat privirea în tavan, și-a desfăcut larg brațele , a clătinat din cap. Nu știu de ce tocmai atunci mi-a trecut prin cap asta, dar mi-a amintit că e american și că neamul lui, la fel ca și spaniolii, a măcelărit nenumărați indieni. Asta nu înseamnă că erau rău intenționați. Erau ignoranți, iar ignoranța poate avea uneori efecte mai tragice decât relele intenții.
-Ce, ce-ai zis? Ai zis că nu? Eu asta am auzit, ai zis ca nu?
-Nu, am mai zis o dată.
-Tu nu știi, dar să faci sex cu o femeie pe moarte sau care a murit de curând e lucrul cel mai mișto. Creierul e mort și nu se mai poate opune, dar sexul e încă viu. 
-Kenji, mă dezamăgești!
Frank și-a schimbat dintr-o dată direcția , i-a pus lui Mr. Children cuțitul la urechea dreaptă și a împins lama înainte și în jos. Bărbatul avea fața îngropată în mâiniși când Frank i-a tăiat urechea, i-a retezat și degetul mare de la mâna dreaptă...Frank i-a tăiat și cealaltă ureche, care a căzut pe podea fără nici un sunet, ca o felie de șuncă.
-Bun, Kenji, nu vrei să faci sex cu ea. În regulă. Dar ce-ai zice, să iei urechea aia și să i-o bagi în 3,14zdă? Asta crezi că poți să o faci? Ai mai făcut vreodată așa ceva?
Nu i-am răspuns. Cu chipul gol de orice expresie, Frank a lăsat cuțitul pe canapea și a ridicat de pe jos urechea plină de mizerie.
 I saw the devil              
      
A îndoit-o și a înceract să o bage în vaginul femeii. Nu observase că femeia avea tampon.
-Frank, hei, Frank! am strigat
Frank tot încerca să îndese urechea înauntru. M-am adunat de pe jos și l-am strigat încă o dată.
-E pe ciclu! Are tampon înăuntru. Nu poți să o bagi.


[alte câteva strâvuri mai încolo]

 -Ok, Kenji, hai să plecăm, mi-a spus Frank la ureche"

                                                                 În supă miso, de Ryu Murakami

Buuun. Năucitoriu de sadic, parcă merită o transpunere filmică pe măsură. Pe cine ați alege să înterpreteze americanul ăsta psycho venit în Tokyo să-și dea frâu liber fantasmelor sale delirante? Primul meu gînd de amorezată fuse logic Edward Norton, cu ceva kile în plus

însă parcă merge o figură ceva mai inspid-hipnotic-psihotică, ca cea a lui Philip Hoffman Seymour par example :D
 so, hai cu propunerile :P

marți, 12 aprilie 2011

Sexoglosar

Domn Gaspar pun pariu că ai citit cartea asta:

în țara asta (Japonia) ți se oferă orice mijloc de a-ți satisface libidoul, mi-a zis Frank. Vreau neapărat să merg în Kabukicho. Până ai venit tu, m-am uitat pe o hartă și am văzut că nu e departe de aici. Uită-te aici, pe harta porno. Câte semne de sex-shopuri în Kabukicho! parcă ar fi galaxia Andromeda!
 (merge și în supă...maso :D)

Într-o Japonie bogată în turism sexual, un tînăr face pe ghidu și plimbă un american dubios, probabil vreun killer mitoman și psihopat (când aflu vă spun :P), prin localuri deocheate pline ochi de fetișuri, sodome și gomore care prin părțile alea nu-s decât fărâme de industrie, iar pentru a te descurca la ananghie trebuie să cunoști terminologia:
ps: cartea e savuros de comică și deocheată foc că mi-e și rușine s-o deschid în metrou :))


ana-gaură
ana de yaritai-vreau să ți-o trag
anaru sekkusu-sex anal
asoko-păsărică
aijin-amant
dendokokeshi-vibrator
dokodemo dotei dakara deso desu-imi dau drumul pentru că sunt virgin peste tot  :))
shigoku-a freca
sukebe-pervers
sukebejijii suki desu ka -îți plac moșii perverși?

nota de subsol, pentru romantici  :P
ai shiteru-te iubesc

vineri, 11 martie 2011

Prostituată spiritual


Îmi pare rău pentru ai mei confrați niponi și pentru al lor nenoroc topografic, însă mă bucur compensatoriu când îmi dau întâlnire la foc valpurgic de veioză demodată cu a lor literatură șugubeață. Vorbe meșteșugite, culese din fabuloasa scriitură a domnului Haruki Murakami (Cronica Păsării-Arc):

Nu, nu înțelegeam.
-Normal, am avut relații sexuale și cu dumneavoastră, domnule Okada, dar au fost relații normale, corecte, cu un scop nobil. Nu mă consider deloc pângărită. 
M-am uitat la ea câteva secunde de parcă era un zid cu pete colorate.

-Ați avut relații sexuale cu mine?
-Da, spuse ea. Prima oară am făcut sex oral, dar a doua oară am avut și relații normale. În aceeași încăpere și prima, și a doua oară. Nu se poate să nu vă amintiți. Prima oară nu prea am avut timp la dispoziție, așa că a trebuit să ne grăbim. A doua oară nu ne-am mai grăbit.
Îmi era imposibil să-i adresez vreun cuvânt.
-A doua  oară am purtat rochia albastră a soției dumneavostră și brățările acestea. Vă amintiți, nu? A ridicat mâna să-i văd brățările mai bine. N-am fost capabil decât să dau din cap.
-Adevărul e că nu ne-am culcat în realitate, iar când ați ejaculat, nu ați făcut-o în mine, ci în conștiința dumneavoastră. Înțelegeți?  A fost o conștiință contrafăcută, dar cu toate acestea, trebuie să recunoaștem că noi doi am făcut sex. 

-Nu văd de ce am făcut așa ceva.
-Pentru a ne cunoaște mai bine.
Am oftat adânc. Mi se părea nebunie curată, dar a descris scena din visul meu cu o acuratețe incredibilă. Am privit cele două brățări de la mâna stângă plimbându-mi degetele peste gură.
-Recunosc că nu sunt prea inteligent, am zis eu cu voce spartă, deci nu pot pretinde că am înțeles ce încercați să-mi explicați
-În cel de-al doilea vis al dumneavostră, chiar în toiul actului sexual, mi-a luat locul altă femeie. E adevărat? Habar n-am cine era, dar probabil că schimbul acela s-a petercut pentru a vă sugera ceva, domnule Okada. Asta aș vrea să înțelegeți.
Am tăcut.
-Nu trebuie să vă simțiți vinovat că ați făcut sex cu mine. Știți, domnule Okada, eu sunt prostituată. Mai întâi am fost prostituată fizic, acum sunt prostituată spiritual. Sunt tot timpul în tranzit.  

joi, 3 februarie 2011

Peripețiile bunului părinte Mockinpott

Mi s-a cam terminat stocu de literatură japoneză [murakami, dazai, ishiguro] și cum biblioteca mea preferată e cam la celălalt capăt al urbei îmi deschid sfioasă șifonieroteca, aproape că uitasem de cele câteva flori de cireș ce zac răzlețe, printre ele Peripețiile bunului părinte Mockinpott de Hisashi Inoue, o obrăznicătură de autobiografie cizelată cu mult umor pe care aș îndrăzni să o agăț frumușel în cuierul soios litt de lit, iată de ce :D

Îi rânduirăm apoi pe cei cinci novici în mijlocul dormitorului, cu porunca să se dezbrace în pielea goală, mie revenindu-mi rolul, în postură de preot oficiant înveșmântat în odăjdii lucitoare, de-a da glas, pe ton solemn, unui paragraf dintr-un roman porno apărut în revista Viața Cuplului, ascuns sub pernă, revistă ale cărei pagini le frunzăream la lumina lanternei, doar că eram nevoit să schimb numele personajelor principale cu Sfântul Iosif și Sfânta Maria...
-...și grăi Iosif, cu respirația tăiată, Mariei: Minunat, minunat, așa te vreau. Mmm, grozav! Mario, de-o vreme-ncoa ești tot mai dibace...ai grijă, că scapă! Așa, așa!...văd că te pricepi, e tot mai bine, zău! Îmi vine să mor!, gâfâia Maria în extaz, ținându-se strâns de Iosif. 

Despuiați, pe neașteptate, și cu o frântură de roman erotic răsunând în întuneric, cei cinci năuciți, pe măsură ce lectura avansa, se lăsau furați de text, închipuindu-și că iau parte la o șezătoare literară, de proză porno. Cu cât ascultau, se simțeau copleșiți de un imbold misterios, răsuflarea le devenea mai agitată, în zona subabdominală chemau parcă norii și ploaia, iar mădularul fiecăruia țintea cerul, îmbățoșat, cu semeție.
Făcurăm, deodată, lumină și încolțirăm șleahta, a cărei fală se arăta din ce în ce mai rebelă.
-Voi sunteți catolici! Aceasta înseamnă că ar trebui să credeți în faptul că Preacurata a rămas însărcinată fecioară fiind. S-ar cuveni să mai fiți convinși că între Sfârntul Iosif și Sfânta Maria, deși soț și soție, n-a existat nici un fel de legătură trupească. Atunci, ce va să zică ridicătura asta fudulă? A fi îngăduit mădularului să se înalțe nu-i nimic altceva decât cea mai de netăgăduit dovadă a credinței voastre că între ei ar fi avut loc relații carnale. Ca să vă ispășiți păcatul o să faceți o tură pe coridor cântând Ave Maria, fiecare cu ibricul atârnat de ridicătura fudulă. Aceluia care se întoarce la fel de rigid, o să i-o retezăm cu fierăstrăul. 
 ...

Apropo de biblioteci. O trimit azi pe sormea la o bibliotecă, la Cezar Petrescu, pe la gara de nord mai exact, încântătoriu simțământ mă încearcă atunci când o văd pe mai pubera-mi soră citind cu sârg de la un timp...nici nu mă trezesc bine azi de dimineață și-mi zice stai să-ți citesc un pasaj mișto din Saramago, zic bravo te-am educat bine, mi-a luat ceva, dar nah...așa, revenind, se duce sormea întinsă să-și procure ceva eliade și marquez și doamna bibliotecară cu un buchet de bețigașe chinezești înfipte-n dos sare la gâtu sorămii că nu-ți împrumut nimic, nici măcar nu e al tău permisu, sorăta n-are nici viză de flotant, cum naiba o împrumuta cărți, nu pot percepe cum colegele de la hașdeu i-au făcut permis, inadmisibil. Nu mă înțelegeți greșit, am permis în regulă, înscris cu adresa din bucurești unde stau temporar, de vreo 7 ani :D, numai că dama cu bețe nu vrea domne și nu vrea, deci stimaților împrumutul de cărți e un lux, o tranzacție valutară, asta să-mi fie învățare de minte, rămân fidelă bibliotecii care mă acceptă așa cum sunt, o intrusă în urbea-cloacă ca probabil jumate din viermuiala ei.

marți, 18 ianuarie 2011

Tropicul cancerului

Mi-am amintit/mi s-a amintit că în mormanul ce zace haotic in șifonierotecă am una bucată carte ridicătoare de sprâncene și plictisită cum mă aflu în aste zile canceroase, macaronare, slinoase, siloase, lehămitoase de sesiune, de viață, de vreme, de țeava spartă a caloriferului, de haotismul lucrurilor, situațiilor care în mod obișnuit ar trebui să decurgă normal în bună pupăciune cu bunul simț, cum ziceam, în astă pleava trecătoare, cartea de față a venit ca o palmă în figură, henry miller ladies and gentlemen tumultos cum îl bănuiam, de un testosteron țestos vorba lu raku și pentru că știu că v-o plăcut mostra de data trecută, inaugurez categoria litt de lit cu mențiunea că asta s-ar putea să vă placă mai puțin sau cine știe :D :

noaptea, când văd barbișonul lui Boris pe pernă, simt că înnebunesc. O, Tania, unde-i acuma 3,14zda ta caldă, unde sunt jartierele tale alea groase și grele, unde sunt pulpele alea moi și pline? în penisul meu e un os lung de 6 inci. O să scormonesc în fiecare cută din adâncul tău ce colcăie de sămânță. Tania. O să te trimit acasă la Sylvester al tău cu durere în burtă și cu pântecele întors pe dos. 

Sylvester al tău! Da, el știe să aprindă un foc, dar eu știu să aprind măruntaie de femeie. Împlânt în tine săgeți de foc, Tania, și-ți aduc ovarele la incandescență. Sylvester al tău e un pic gelos acuma? Simte ceva, nu-i așa? Simte urmele membrului meu mare și tare. Am lărgit malurile și am netezit cutele. După mine poți să îți iei armăsari, tauri, berbeci, rățoi și câini St Bernard și să te culci cu ei. Poți să îți bagi în rect broaște țestoase, lilieci și șopârle. Poți să te caci cu arpegii, dacă îți place, sau să-ți întinzi pe buric corzile de la țiteră (urmează o parte pe care permite-ți-mi să o cenzurez fiind prea puțin literară :P) o să îți smulg câțiva peri și o să-i lipesc lui Boris pe bărbie. 

scrisă acu 70 de ani :D descătușare interbelică nah
mă enervai, mă duc mâine la bibliotecă și mi-l iau sub un braț pe ishiguro și sub celălalt pe mishima sau pe murakami sau pe kawabata, căci șifonieroteca mi-e prea fetidă :))

sâmbătă, 15 ianuarie 2011

Dialog cu o starletă porno

am decis deci să intru mai înauntrul scriiturii pornache almodovariene, redau mai jos un dialog fantezist pe potriva unei minți eminamente masculine(rage prejudecata nah :P), patty în dialog telefonic cu un necunoscut amnezic:

-Mă numesc Patty celebra...știi? Pe tine cum te cheamă?
-Cred că mi-am pierdut memoria. Nu-mi aduc aminte nimic.
-Ascultă, eu sunt femeia cea mai tare pentru 100% din oraș, în ciuda succesului meu, nu mi-am piedut spontaneitatea. Nu-ți da osteneala să inventezi tot soiul de povești ca să faci cunoștință cu mine.
-Crede-ți-mă sunt profund tulburat. Nu știu nici cine sunt, nici ce caut în cabina asta de telefon.
Părea că vorbește serios și asta m-a excitat.
-Vorbește-mi despre trupul tău. Cum arăți?
-Habar n-am.
-Privește-te în geamurile cabinei și descrie-te.
-Par tânăr. Două zeci sau două zeci și doi de ani.
A început să se descrie, încet, asemeni cuiva care învață să citească.  Ori toate astea erau adevărate, ori era cel mai mare flecar al secolului.
-Ești frumos.
-Da.
-Înalt?
-Un metru optzeci, poate mai mult. Sunt zvelt, dar numai atât cât trebuie, ca un efeb. Port jeanși.
-Du-ți mâna la prohab și spune-mi ce găsești.
-Îți poți închipui.
-La ora asta imaginația mea se confundă cu dorințele mele, iar dorințele mele n-au simțul măsurii, fi mai exact. 
-Natura a fost generoasă cu mine.
-Am oroare de eufemisme, dar am încredere în tine. Ochii?
-Deschiși la culoare. Verzi sau albaștri.
-Îți luminează extraordinar privirea? Te hipnotizează când îi admiri în geam, în asemenea măsură să nu te poți dezlipi de ei?
-Da, exact așa.
-Cu asemenea ochi mi-aș dori să fii brunet.
-Sunt brunet.
-Fabulos. Adresa mea: strada Canillas, numărul 19. Te-aștept. Dacă trebuie să îți amintești ceva, o să te ajut.

marți, 11 ianuarie 2011

Pedro Almodóvar-scriitorul porno

Critica de specialitate afirmă că rolurile mele erotice au în ele ceva incasabil care mă face unică și pe care, în orice caz, lumea n-are obiceiul să-l vadă în acest gen de subproducții. Alfonso Sanchez a fost foarte drăguț cu mine : "când faci o felație spectatorul nu remarcă decât ochii și gura ta". Se pot spune vrute și nevrute, dar eu sunt, înainte de toate o actriță. De ce s-o ascund? Și-apoi să nu ne fie teamă de cuvinte: nu numai că am un trup care îi înnebunește pe bărbați, dar sunt în plus, și deșteaptă. Însă nu arăt asta decât din când în când. Nu este de dorit să dezvăluim populației masculine că, sub înfățișarea de păpușă-Barbie-super-star, o femeie poate ascunde o mare înteligență. (Patty Diphusa)

Am dat peste Almodovar-prozatorul zilele trecute, copertat movuliu în format cotidianul, era undeva căzut între pamuk, capote și o pereche de blugi (și da, îmi țin cărțile în șifonier, așa se întâmplă când stai într-o cameră cu chirie :P). Am ezitat, parcă nu aveam chef de litt de lit, dar dacă stau și chibzuiesc o leacă acest personaj pornache și ale sale elucubrații ironice pe marginea unei experiențe cel puțin excentrice mă duc cu gându la cărțile citite pe sub bănci, în ora de română: platforma lui houellebecq, belle de jour, iubirea față de aproapele-bruckner, singur sub duș-chișu, în timp ce pe fundal curgeau cuminți laitmotive, mituri, picioare metrice, anticalofilismul rebranian, patriarhatul moremiațian, filosofia eliadească, dar cine să le ia în serios

ps: monsieur pantacruel parcă patty asta ar intra la categoria cu ochii în 3,14zdă :)

luni, 29 martie 2010

Luni de miere, luni de fiere

Mai tii minte Alexicule cum mi-l recomandai prin liceu pe nea' Bruckner si ale sale luni de fiere? Nu se compară ce-i drept cu nebunia şi îndrăzneala (nu că romanul de faţă n-ar fi îndrăzneţ) copilului divin însă nu poate fi băgat cu uşurinţă în oala zecilor de romane eroscopice pentru că are pretenţia de a reflecta un întreg tumult existenţial al cuplului să-i zic postmodern aşa cum este şi scriitura. Însă acestă aură postmodernă pare a fi mai mult consecinţa unui pariu cu stilul epocii deoarece pe alocuri comparaţiile se învârt la lumina aceleiaşi idei si devin redundant supărătoare, însă povestea este destul de enigmatică, la început puţin credibilă, însă uşor acceptabilă dacă o digerăm în termeni ideologici, exemplificatori. Pe scurt: un vapor, două cupluri antitetice, unul dintre ele dorind să lase mărturie celuilalt un trecut tumultos, experimental, erotic până la masochist. Multe scene te iau prin surprindere şi de multe ori le poţi foarte uşor categorisi ca fiind fantezii, întrebându-te pănă unde merge înjosirea, nu le poţi decât lăsa plutind undeva într-un limb al incertitudinii. Cât depre ecranizare Bitter Moon (1992) destul de insipidă, multe modificări (Polanski probabil nu a gustat catarsisul finalului cărţii şi a fosţat nota şi de asemenea nu a gustat nici scena pedofilă, mă mir). Însă ce mi-a plăcut la film au fost mişcarea şi scârţăiala continua a vasului, personajele masculine foarte bine alese, Hugh Grant şi Peter Coyote, replici adaptate foarte frumos, păcat că nu au fost reprezentate vizual pe măsură. Propun o reecranizare, în regia lui Trier;)).