Peripețiile bunului părinte Mockinpott

Mi s-a cam terminat stocu de literatură japoneză [murakami, dazai, ishiguro] și cum biblioteca mea preferată e cam la celălalt capăt al urbei îmi deschid sfioasă șifonieroteca, aproape că uitasem de cele câteva flori de cireș ce zac răzlețe, printre ele Peripețiile bunului părinte Mockinpott de Hisashi Inoue, o obrăznicătură de autobiografie cizelată cu mult umor pe care aș îndrăzni să o agăț frumușel în cuierul soios litt de lit, iată de ce :D

Îi rânduirăm apoi pe cei cinci novici în mijlocul dormitorului, cu porunca să se dezbrace în pielea goală, mie revenindu-mi rolul, în postură de preot oficiant înveșmântat în odăjdii lucitoare, de-a da glas, pe ton solemn, unui paragraf dintr-un roman porno apărut în revista Viața Cuplului, ascuns sub pernă, revistă ale cărei pagini le frunzăream la lumina lanternei, doar că eram nevoit să schimb numele personajelor principale cu Sfântul Iosif și Sfânta Maria...
-...și grăi Iosif, cu respirația tăiată, Mariei: Minunat, minunat, așa te vreau. Mmm, grozav! Mario, de-o vreme-ncoa ești tot mai dibace...ai grijă, că scapă! Așa, așa!...văd că te pricepi, e tot mai bine, zău! Îmi vine să mor!, gâfâia Maria în extaz, ținându-se strâns de Iosif. 

Despuiați, pe neașteptate, și cu o frântură de roman erotic răsunând în întuneric, cei cinci năuciți, pe măsură ce lectura avansa, se lăsau furați de text, închipuindu-și că iau parte la o șezătoare literară, de proză porno. Cu cât ascultau, se simțeau copleșiți de un imbold misterios, răsuflarea le devenea mai agitată, în zona subabdominală chemau parcă norii și ploaia, iar mădularul fiecăruia țintea cerul, îmbățoșat, cu semeție.
Făcurăm, deodată, lumină și încolțirăm șleahta, a cărei fală se arăta din ce în ce mai rebelă.
-Voi sunteți catolici! Aceasta înseamnă că ar trebui să credeți în faptul că Preacurata a rămas însărcinată fecioară fiind. S-ar cuveni să mai fiți convinși că între Sfârntul Iosif și Sfânta Maria, deși soț și soție, n-a existat nici un fel de legătură trupească. Atunci, ce va să zică ridicătura asta fudulă? A fi îngăduit mădularului să se înalțe nu-i nimic altceva decât cea mai de netăgăduit dovadă a credinței voastre că între ei ar fi avut loc relații carnale. Ca să vă ispășiți păcatul o să faceți o tură pe coridor cântând Ave Maria, fiecare cu ibricul atârnat de ridicătura fudulă. Aceluia care se întoarce la fel de rigid, o să i-o retezăm cu fierăstrăul. 
 ...

Apropo de biblioteci. O trimit azi pe sormea la o bibliotecă, la Cezar Petrescu, pe la gara de nord mai exact, încântătoriu simțământ mă încearcă atunci când o văd pe mai pubera-mi soră citind cu sârg de la un timp...nici nu mă trezesc bine azi de dimineață și-mi zice stai să-ți citesc un pasaj mișto din Saramago, zic bravo te-am educat bine, mi-a luat ceva, dar nah...așa, revenind, se duce sormea întinsă să-și procure ceva eliade și marquez și doamna bibliotecară cu un buchet de bețigașe chinezești înfipte-n dos sare la gâtu sorămii că nu-ți împrumut nimic, nici măcar nu e al tău permisu, sorăta n-are nici viză de flotant, cum naiba o împrumuta cărți, nu pot percepe cum colegele de la hașdeu i-au făcut permis, inadmisibil. Nu mă înțelegeți greșit, am permis în regulă, înscris cu adresa din bucurești unde stau temporar, de vreo 7 ani :D, numai că dama cu bețe nu vrea domne și nu vrea, deci stimaților împrumutul de cărți e un lux, o tranzacție valutară, asta să-mi fie învățare de minte, rămân fidelă bibliotecii care mă acceptă așa cum sunt, o intrusă în urbea-cloacă ca probabil jumate din viermuiala ei.

Tweet