Drugstore Cowboy

Din nou Gus van sant, unul fosilic de această dată, mezozoic, adică de prin 89, doză sănătoasă (vorba vine:P) de junkie-cinema în scutece sau Gheea recviemului, trainspotting-ului neozoic...abracadabrantul puzzle vizual de ustensile, alambicuri specifice distileriei oniric-narcotice mânuite de matre Aronovsky a tras setos carevasăzică din pilulele lui van Sant.

Visătorii de azi nu fac parte însă din cercul vicios:P al sufletelor pierdute fără de cărare soteriologică (aia din  idaho) dozajul e diluat, cumva comic şi mai presus de toate vindecabil. Matt Dillon, pe atunci tare tinerel, s-a strecurat abil, intravenos pe sub dermul personajului său (bukowskian, avant la lettre), un tâlhar de farmacii în căutare de stupefiante căci unde se găsesc cel mai din abundenţă dacă nu la drugstore :D Superstiţiile sale sunt savuroase, cine ar fi crezut că o pălărie lăsata pe pat aduce ghinion...ar mai fi norii, cumulus...vansantum în doze atent proporţionate :D ah şi crezul unui drug addict...mântuit:

Then I panicked when I looked out to the

parking lot and I saw all those cop cars.

I knew I was dead. So I started coppin'

deuces. I prayed like I'd never prayed.

I said "God, Son, Devil, whoever you are

up there, please have pity on me."

"Please let me get this poor girl's body

out of this hotel room and into the ground

so I don't have to spend my life in prison."

"And, God, if you'll do that for me, I'll

show you my appreciation by goin' home,

gettin' on the methadone programme,

gettin' a job and livin' a virtuous life."

We got out,

and I promised, so here I am.

Tweet