Air doll-păpuşa preferată a niponilor

O papauşă japoneză gonflabilă (si da, este vorba despre o jucarie sexuală) a prins viaţă anul acesta la TIFF mai ceva ca Pinocchio. Varianta feminină a acestuia garnisită cu o supapă a personalităţii ceva mai complexă în care gura de aer nipon a suflat nonconformism si metafizică, Air doll este, zic eu, o încantare vizuală şi un deliciu catartico-existentialo-iniatiatic. Un fel de my fair lady de cauciuc, o pygmalioancă problematică, aş merge pana la as asemana-o cu o extrapolare christica, mistică, feministă, deoarece candoarea si altruismul cu care intampină necunoscutele si impedimentele vieţii sunt consemnabile si de pus la naftalina memoriei.

Un bărbat singur isi cumpară o jucarie, jucaria prinde viaţă, nu se ştie cum, de ce, supusă deci aceluiaşi mecanism care declanşează motoraşul oricărei vieţi si vietăţi pe lumea asta, papuşa explorează imprejurimile, iese din casă, ia contact cu lumea, este angajată la un dvd store (unde se dovedeşte ca poate lucra oricine, nici macar nu tre’ sa stii sa articulezi vreo vorbuliţă :P), un baiat (real) se indragosteşte de ea, face schimb de exeperinţe şi vorbe de duh cu un bătrân aşezat pe o bancă, într-un parc. Pe lângă firul aparent simplu, dar chintesential, filmul beneficiază de cateva imagini şoc care ţin de un minim de efecte speciale, dar cu maxim efect vizual. Un film la finele caruia inghiţi in sec pentru ca ramai cumva uimit, trist in faţa unei metamorfoze kafkiene, biblice si totodată agnostice, sfidătoare si de un realism cu atat mai frontal cu cât trece prin sita unei fabule transculturale.
Mostră...breathtaking :D

Tweet