The last airbender

Weekendu-ul ăsta m-am lăsat coruptă de dorinţa sorămii de vedea ultima găselniţă fantastico-lamentabilo-translucido-redundantă a lui Night Shyamalan, mă bucur că şi ea a înteles lucrul ăsta sin şi post vizionare :D .Povestea e mai mult decât tipică, nişte adolescenţi atemporali, manipulatori ai apei, focului, pământului şi aerului (elemente care ar fi putut avea parte de o abordare mai alchimică, mai rozacruceană :P zic şi eu) pornesc într-o călătorie care se vrea a fi iniţiatică, salvatoare de regate şi destine măreţe în purul stil al basmului de celuloid, un fel de harry potter meets dragon ball meets testoasele ninja. Începutul mi-a adus aminte o leacă de Narnia, iar continuarea de Percy Jackson wich is not good :D. Personajele suferă de penibilism acut, mai au nenorocul ca pe langă crisparea chipului să mai fie nevoiţi să rostească replici de o evidenţă exacerbatoare, indianul din slumdog e mai mult decât dezamagitor, mai apare un tip din twilight, vă puteţi imagina restul. 

Efectele speciale nu-s aşa rele luând în considerare trecutul regizorului care are un talent deosebit în a da chix la capitolul ăsta, dar omu' a fost perseverent şi pân' la urmă a scos-o la liman, atingând zenitul propriului sistem de valori. Din aceeaşi constelaţie face parte un animăluţ fluffy ce m-a dus cu gandul la minunatul Where the wild things are, în rest e cât se poate de plictisitor, de fosilic cu pretenţii revigorante.

Tweet