From dusk till dawn

Aş vrea să mulţumesc tagmei de nebuni care mi-a recomadat acest film şi mamei pentru că habar n-are la ce mă uit. Într-adevăr cu mult diferit de băşcăliosul machete, mai concentrat, mai gândit, mai legat, mai bagă-mă în seamă că sunt mişto, pe când machete se făleşte zicând sunt mişto, n-ai cum să mă ocoleşti, te bat la cap hoardele de colegi, prieteni, bunici de la ţară să mă vezi. Deci ceva mai pios şi în definitiv cu mult mai matur, trădând astfel bunul mers al cronologiei, filmul ăsta fiind de prin 96. Tarantino şi clooney, pe vremea când erau mai tinerei, s-au gândit ei să facă un duo de băieţi răi, unul mai diliu ca altul, rolul dezaxatului cu diplomă revenind evident lui tarantino, poate că dacă i-ar permite societatea tarantino cel din sfera realului ar  împrumuta un brici, o sabie, o săgeată din tolba imorală şi năclăioasă a personajelor sale. Filmul este un fel de  fille coupee en deux, plastic vorbind, părţi ce pot fi autopsiate separat, două bucăţi a două stârvuri diferite şi  precum  Isis porneşti în căutarea resturilor, încerci să înţelegi ce naiba le uneşte. Această împărţeală pare a se identifica  cu dualismul  reverie şi aşa zisa realitate numa' că la rodriguez nu ştii niciodată care e una şi care cealaltă. Scenele groteşti din bar par să fi influenţat 3 ani mai târziu Dogma unde  surpriză apare din nou Salma Hayek făcând tot striptesse :D. Urmează o frescă, vitraliu, desen naiv: 

Tweet