De basm

Că tot se aruncă în stânga şi-n drepta sudălmi, vorbe de duh sau doar păreri imparţiale despre meetingul profesoral, despre tirania băsesciană, despre eşecele bocciene şi pentru că am râs copios citind o temă la română de-a sorămii (clasa a10-a, are şi ea blog, click aci, nah imi mai face de mâncare când şi când, tre să îi fac reclamă:P ) am decis să fac o mică pauză (publicitară) şi vă prezint basmul sorămii (cică trebuia să respecte vreo 31 de reguli şi laitmotive, wow câtă originalitate :))). Basmul are şi un titlu (patetic, cum altfel): Dragostea învinge, sormea fiind inspirată, probabil,de reply-ul lui Maitreyi cu care a luat recent contact. Enjoy.

A fost odată ca niciodată că dacă n-ar fi nu s-ar mai povesti,o fată frumoasa cum nici stelele nu mai văzuseră. Ea era fata Impăratului Păr Drept. Era curtată de toti prinţii însă ea nu se lasa impresionată de ei..era destul de băieţoasă şi toată ziua şi-o petrecea in codru alături de nevăstuica sa, de aceea lumea o numea fata Codrilor.

Impăratul Păr Drept intenţiona să-şi mărite fata, singurul lui copil, insă ea era greu de mulţumit, asa că pentru un timp Impărat Păr Drept a lăsat această problemă să se rezolve de la sine..asta fiindcă duşmanul lui de moarte Impăratul Păr Creţ intenţiona să-i invadeze impăratia si să pună stăpânire pe ea. 

Însa Impăratul Păr Drept nu se temea de el ci de fiul său foarte curajos si la fel de chipeş care nu pierduse nici o luptă până acum.Când veni ziua confruntării..mare agitaţie la curtea Impăratului Păr Drept. Soldaţii se pregăteau cu inima strânsă de plecare. Fata Codrilor era foarte agitată in camera ei, uitându-se pe geam ii spuse nevăstuicii:

-Oh vai! Ce să fac ?! Imi doresc asa mult să merg şi eu la luptă. Numai să-i văd faţa fiului de Impărat însângerată. Şi deodată îi veni o idee. Îşi trimise nevăstuica să-i aducă armura si armele. Nevăstuica i le aduse îndată cele de trebuinţă. Fata Codrilor îşi puse imediat armura, îşi băgase sabia in teacă şi printr-un fluierat ca de privighetoare işi transformă nevăstuica intr-un cal frumos, negru înstelat in frunte si puternic.

Cum ostaşii deja plecaseră, fata de impărat încălecă si Vruuum! Calul o luă în zbor cu viteza gândului.

Când se pierduse in mulţimea de ostaşi deja se apropia momentul luptei cu Impăratul Păr Creţ. In câteva clipe cornurile au inceput să sune şi lupta incepu. Fata Codrilor sfârteca pe oricine-i era duşman, neînfricată ..până când într-o clipă de neatenţie fiul Impăratului Păr Creţ a dat-o jos de pe cal si când să-i taie capul văzu un fir de păr lung auriu ieşind din casca armurii. El rămase inmărmurit, i-a dat casca jos iar atunci inevitabilul s-a produs. Fiul Impăratului Păr Creţ se indrăgosti de fata cu păr bălai si deodată strigă : „-STOP!Lupta asta nu are nici un sens” Calul se transformă iar in nevăstuică, se apropie de fată iar ea se trezi din pricina strigătelor fiului de impărat si indată si dânsa se indrăgosti de el si de privirea lui verde. Bătalia se opri, ambele impărăţii s-au pus cot la cot si au petrecut la nunta celor doi 7 nopţi si 7 zile iar ei ?! trăiră frumoşi si indrăgostiţi până la adânci bătrâneţi. 

un melanj deci între Ioana d'Arc, Rapunzel, Kill Bill, Monthy Phyton, reclamă proastă la şampon (cvasipleonasm), the golden compas, un serial care era pe tvr 2 cu un fel de hercule si doua nevastuici, manea de acum 5 ani...mai adăugaţi şi voi :))

Tweet