Să ne întoarcem în timp până la momentul în care am auzit-O pentru prima oară. Eu eram ascunsă într-o cameră alăturată, cu urechea lipită de ușă, și încercam s-O ghicesc, fără a O vedea. O cunoșteam atât de bine din toate formele disponibile de mass media. O văzusem de atâtea ori la teatru, la televizor, la cinematograf. O citisem în ziare și reviste. O căutasem pe Google și Altavista.
O găsisem în format jpg, în format avi, în format mpeg, în format rar, O descărcasem de pe Internet, mi-O întinsesm pe desktop. (...) Știa să spargă șablonul întrebărilor aduse de acasă și să-i însămânțeze (pe reporteri) maieutic, cu crâmpeie de curiozitate. Curiozitate de care mă molipsisem și eu, și care îmi dădea acum imboldul s-o ascult prin ușă, s-O tatonez și s-o înhaț virtual cu antenele sufletului, fără a inoportuna prin prezența mea, care poate că ar fi stingherit-O și în mod cert nu I-ar fi spus nimic. Întotdeauna, absența mea a fost de o mie de ori mai grăitoare și mai palpabilă.
O tânără actriță intră în orbita unei actrițe-sor. Orice asemănare cu viața reală este perfect posibilă având în vedere background-ul
Lorenei Lupu, actriță la rându-i, însă această posibilă identificare pălește sub pleura scriiturii, o slovă înșirată cu umor, devotată unui ritm precis, proxim, tangibil, însă totodată ferchezuit, rostogolit,
capricios rondoit ca nuca prin zaharuri. Șiragul de majuscule pronominale de mai sus nu face parte din vreo cutie de Pandoră fetidă, ci el străluce cuminte într-un sipet de bijeuri lexicale, dialogale și...colocviale. Mai precis, nu ne este prezentată evoluția unei relații adulative, ca mai apoi ea să cadă în convulsii obsesive, drame, patologii sau apologii, ba din contră naturelul se prelinge lichid prin firide narative, drenează, ajută și scoate la iveală rădăcina unei talent fresh. Rădăcină care absoarbe din mundan, din pitorescul urbei, din florăriile de pe trotuare, din aprozare, din bistrouri, din cafenele un ceva flușturatic, aproape franțuzit, un ceva de altădat, updatat. Apropo, o posibilă ecranizare: intro- o voce narativă feminină neapărat franțuzească, alb-negru, imagini-poză, scratch-uri și interstiții de text cam ca la filmul mut, apoi se poate trece în color mode, cu condiția ca plan-detaliile să curgă abundent cam în stilul lui
Jeunet.
Lângă mine s-a așezat, tot pe geamantan, o figură boemă, cu mâini irizant de albe și ochi tenebros de negri. Cu siguranță, mi-am zis eu, era îngerul meu păzitor. Venise să alunge piaza rea a educației de pe capu-mi, și să confirme că, în lipsă de scaun, merge și un gemantan...
Îngerul păzitor, care, din câte observ la o examinare mai atentă, avea mai degrabă o alură de guardian Satan, un bărbat înalt, palid ca geniul eminescian, cu părul lung și negru, ochii încărcați de melancolie (părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă ) cu haina, lungă, neagră-atât de teatral, încât nu putea fi decât actor sau milionar cu înclinații boeme, dacă n-ar fi fost înger păzitor-îmi zâmbi metafizic, se ridică în două picioare și glăsui baritonal:
-Je veux partir
mulţumesc pentru lectură şi notiţe.
RăspundețiȘtergere:) cu plăcere
RăspundețiȘtergeresă știi că am intrat în posesia cărții în urma unui concurs de recenzii, so ...o intamplare fericita :P
din pacate lorena lupu scrie chestii cam de cacat. un mix indigest de pretentiozitate infantila si pornografie, de asemenea infantila. dar uneori poate fi o lectura binefacatoare, ca un purgativ dupa mancaruri mai grele.
RăspundețiȘtergerete referi la blog? ca pe ala sincer nu-l urmaresc :P
RăspundețiȘtergerepai iti dai seama ca nu m-am deranjat sa citesc si altceva decat blogul ;)
RăspundețiȘtergeredar ai dreptate: cartea pare sa nu fie un mix. cuprinde numai latúra pretentioasa a lorenei lupu.
k: "oh, vai, lorena lupu scrie chestii de căcat. dar nu mă opri să nu risipesc nişte gunoi la o postare despre ea".
RăspundețiȘtergerecurios, eu, care chiar consider tlon o lectură plictisitoare cu spume, nu stau să caut bloguri unde se vorbeşte despre, să presar şi eu nişte umori. asta apropo de infantilism.
pai nici eu. asta e, daca nu ma insel, prima chestie pe care-o scriu despre tine.
RăspundețiȘtergerecat despre gunoi, ar trebui sa te bucure. daca forta ta creatoare e indeajuns de mare, il vei converti in frumuseti si versuri noi.
Atunci dă şi tu drumul la comentarii, să ai şi tu ce converti în frumuseţi şi versuri noi. Că nu prea ai şi probabil de aceea trăieşti din mila Sfântului Copy şi a Sfântului Paste.
RăspundețiȘtergeredaca cei care dau liber la comentarii pe blog risca, dupa un timp, sa produca texte in maniera ta, lorena, atunci prefer sa nu :)
RăspundețiȘtergereguys, guys, io-s mai zen, so lorena, fiecare cu slova sa, cu maniera sa, cu manierele sale :D
RăspundețiȘtergeresi copy-paste-ul de care zici e tot o maniera, chiar utila si oricum nu vorbim aici de copy-paste dat unei fituici-informative care a făcut deja poștă prin blogosferă :D
tlon: eu nu am o "manieră". nu în scris. încă sunt adepta libertăţii. în rest, am înţeles: tu nu vezi rostul meu pe lume, eu nu îl văd pe al tău, discuţia se încheie aici.
RăspundețiȘtergereadina: manierele să i le reproşezi lui tlon. insist, eu nu caut bloguri care îl analizează pe tlon (presupunând că ar exista), să explic blogăraşilor ce blog penibil are. mai ales că tu nu-mi analizai blogul, ci cartea.
că e nevoie de o fărâmă de inteligenţă pentru a face diferenţa între un blog şi o carte. bineînţeles. că nu-l suspectăm pe tlon de aşa ceva? şi mai evident.
eu aici aş încheia, dacă nu vine copypasterul cu alte trolaje.
:)) nu, nu, gresit, eu nu reprosam, eu incercam sa...neutralizez, ce-ar fi sa-i imprumut cartea lui tlon si sa ii cerem o parere post-citire? ;P
RăspundețiȘtergereţi-o zic eu de acum: "e cea mai proastă carte din univers".
RăspundețiȘtergeretlon e omul care nu poate trăi fără copy/paste şi-i detestă pe oamenii care pot. de aceea detestă şi cărţile lor. orice încercare de a comunica în mod real cu ei e o pierdere de vreme.
*el, scuze de typo.
RăspundețiȘtergere:)) eh, nu se stie daca aia va fi concluzia
RăspundețiȘtergeresi chiar se poate comunica in timp real cu tlon, i can assure you of that :P dar nah fiecare cu avatarul, cu totemul, cu maniera lui :P
apreciez retragerea ta din aceasta discutie, lorena, ca pe un real progres al maturizarii tale. intr-adevar, ar fi fost si mai util sa nu te implici deloc in discutie, pt ca un autor care se agita public atunci cand ii este criticata o carte pare, daca asa ceva e posibil, chiar mai infantil decat continutul acesteia.
RăspundețiȘtergeretrecand peste obsesia ta cu copy/paste vs Creatie [care de altfel imi confirma o suspiciune in legatura cu nivelul tau de pregatire teoretica, ceva mai traditional, ca sa nu spun rustic] pareai sa nu intelegi ca, in subsolul unui post dedicat unei carti, e absolut firesc sa intalnesti critici, si chiar injuraturi din partea celor plictisiti. insa acum, cand leziunea ta narcisica s-a inchis, vei putea sa creezi din nou, in maniera specifica, atat de libera. bonne chance, lorena lupu.
tlon, omiţi un aspect: tu nu mi-ai criticat o carte, ci ai intervenit la o critică de carte să baţi câmpii despre blog. how embarrassing is that?
RăspundețiȘtergeredupă o intervenţie atât de ridicolă, chiar nu ai dovedit că ai deţine maturitatea necesară pentru a evalua maturitatea altora, şi nici pregătirea teoretică necesară evaluării cunoştinţelor altora.
când un om vede o intervenţie jenantă, are tot dreptul să intervină şi să spună "uite o intervenţie jenantă". libertatea de opinie funcţionează în ambele direcţii, you know. tu ai libertatea să spui: "acest autor e un ratat", eu am libertatea să spun: "pe baza argumentelor sale stânjenitor de penibile, acest troll este egal cu zero". e o ţară liberă şi pentru autori, nu doar pentru trolli inutili.
şi, apropo, tlon, să-ţi ofer încă o şansă de a ne arăta cât eşti de jenant:
RăspundețiȘtergerecare-s criteriile tale de definire a infantilismului? a) în texte pe care le cunoşti. b) în texte pe care ai admis deja că nu le cunoşti.
bine ai revenit, lorena. pai sa o luam pe puncte:
RăspundețiȘtergere- sigur ca cineva isi poate forma o opinie despre o carte [sau film etc] pe baza unei recenzii bine facute. la asta folosesc recenziile, ele ne feresc de lecturi care ne-ar plictisi [iar uneori, dimpotriva, ne conving sa citim].
- nu am afirmat ca nu ai avea "dreptul" de a polemiza cu cei care te critica, ci ca este o actiune ridicola [majoritatea chestiilor ridicole sunt perfect legale, dupa cum majoritatea chestiilor ilegale nu sunt ridicole].
- "criteriile de definire a infantilismului" sunt, desigur, exact aceleasi pt ambele tipuri de texte, un text poate fi infantil chiar daca eu nu il cunosc. infantilismul este o insusire obiectiva care nu depinde de aprecierea mea subiectiva.
-sigur că nu asta se întâmpla mai sus, unde fata noastră povestea, să zicem, despre pepeni, iar tu ai intervenit nonşalant să povesteşti cât de mult îţi displac smochinele.
RăspundețiȘtergere-înainte să-mi explici mie cât sunt de ridicolă, read the paragraph above şi vezi cât eşti tu de ridicol. sau tu ai permis special de la comisia de distribuţie a ridicolului, să umbli prin lume făcând chestii infinit de ridicole şi totodată să fii cenzorul ridicolului altora?
-iar noi nu avem până acum decât fix aprecierea ta subiectivă, pe care, din câte se vede, eşti incapabil s-o motivezi, deci ne-am liniştit.
aia cu comisia de distributie a fost misto :) probabil ca ai, intr-adevar, un pic de talent literar ascuns foarte adanc in interiorul tau.
RăspundețiȘtergereok, as putea sa-ti raspund ca atat eu cat si adina vorbeam despre unul si acelasi lucru, respectiv despre pepenele smochinit pe care l-ai publicat, sau ca infantilismul este o insusire pe care i-as explica-o inutil cuiva care, oricum, o poseda. insa m-am plictisit de chestia asta, asa ca ma retrag eu, daca nu ai facut-o tu.
vei avea ultimul cuvant, asa ca manuieste-l bine. observ ca scrii mai interesant atunci cand esti suparata. a, si iti sta foarte bine palaria aia, i give u that.
"vorbeam despre unul şi acelaşi lucru". ok, diferenţa între literatură şi blog e greu de sesizat de la un nivel de incultură în jos; încercăm un exemplu modern şi la îndemână: De când e free version şi professional version al unui program unul şi acelaşi lucru? orice IT-ist ţi-ar râde în nas.
RăspundețiȘtergere"infantilismul e o însuşire pe care i-aş explica-o inutil cuiva care, oricum, o are" e o afirmaţie extrem de infantilă.
ce spune ea cititorului:
1. cel care face afirmaţia asta nu e în stare să definească termenul
2. cel care face afirmaţia asta nu e în stare să analizeze omul despre care vorbeşte
3. cel care face afirmaţia asta nu e în stare să facă o comparaţie între conţinutul termenului şi însuşirile omului şi să arate concret în ce măsură i se aplică în mod real termenul omului respectiv.
4. cel care face afirmaţia asta crede că incapacitatea dovedită în punctele 1, 2 şi 3 poate fi mascată de minimalizarea interlocutorului.
eu nu mă retrag pentru că îmi place la nebunie să demasc neputinţe şi falsuri, dar nu cu argumentul suprem "că n-are rost să-ţi explic de ce, de vreme ce e "obiectiv" aşa (says who?)", ci pornind de la materialul clientului.