The holy mountain-"You are excrement. You can change yourself into gold."

Cred că tocmai am vizionat cel mai ciudat film de până acum. Sunt încă năucă aşa că micul elogiu ce urmează să i-l aduc s-ar putea să fie cam şleampăt. Alejandro Jodorowsky (un fel de Terry Gilliam optzecist, ceva mai înverşunat şi mai puţin umoristico-cartoonist) regizează prin 73 The Holy mountain (de existenţa căruia am aflat, recunosc, practicând un soi de filistinism educat, dând un search pe imdb pe principiul similitudinii cu Taxidermia) o peliculă care pare a portretiza pe deandoaselea şi dindărat periplul christic, cadrul poveştii fiind unul foarte fluid făcându-se uşor trecerea de la alchimie, la cabală, templierisme, atavisme, hiroshinisme, avantgardisme, postmodernisme. Iată câteva exemple sper eu edificatoare: un fel de Iisus alocal este reprodus în multe exemplare plastifiate, poartă drept cruce un pitic negru mutilat, ia parte la procesiuni ciudate precum: desfăşurarea unui război miniatural între broaşte şi şopârle echipate cu armură, răni din care ies păsări, culori, flori sau moluşte, metofore în mare parte specifice perioadei hippie. Iisus (echipat cu o pereche de chiloţi tanga) este ancorat la propriu de un alchimist(gen tipul ăla sur din Mortal Combat dacă mai ţineţi minte) într-un turn unde cunoaşte minţi luminate (puternic stereotipizate...pe dos conform principiului femeile sunt de pe marte, bărbaţii de pe venus) antrenate să devină nemuritori şi să excaladeze un munte căci acolo îi stă bine unui ascet să vieţuiască. De admirat cum s-a reuşit concatenarea atât de multor imagini menite poate să ne scoată ochii maniei înnăscute pe care o avem când vine vorba de interpretarea creştinismului. Spre final filmul se îndepărtează de acest scop aşa cum se îndepărtează şi camera la îndemnul unuia dintre personaje ce rosteşte zoom back şi ne îndeamnă să coborâm cu picioarele pe pământ, unde viaţa parcă e mai autentică. Cateva dovezi vizuale:

Tweet