Sympathy for...Mr. Machete

În timp ce sua încearcă să îşi păzească dosul de forţele nebănuite ale orientului aplecându-se după săpunul cu care speră să spele sărăcia mondială iată că cineva se bălăceşte nepăsător în nostalgia vremurilor când mexicanii erau pericolul imediat, nu că acum n-ar fi fugăriţi de-a lungul graniţelor, dar el problemita nu mai prezintă inters media şi probabil nici politic. 

Cineva-ul asta este Rodriguez (la al cărui Grindhouse n-am avut dispoziţia şi răbdarea să mă uit) care îl păpuşăreşte dumnezeieşte, dintr-o bucată de noroi şi sangre caliente pe Machete-floare de mucegai, care la ai săi 66 de ani (cât doi cristoşi răstigniţi aşezaţi vitruvian-aberez) se dovedeşte a fi un mare mânuitor de săbii, cuţite, maşini de tuns iarba, bisturie, ciocane şi evident big guns, bun de agăţat într-un cui (ruginit :P) imediat lângă Ichi şi spate în spate cu uma lui tarantino [Machete ia mâna!, potatoe face (no ofense) Machete gets all the chicks though: Alba, Rodriguez, Lohan]. 

Filmul ăsta e cea mai bună băşcălie din ultima vreme, măiestrită astfel încât să stai detaşat, în băncuţa ta şi să priveşti rânjind (sadicule-sadico), nu te ataşezi în mod special de nici un personaj ,aşa şi trebe( nuş dacă se aplică şi la bărbaţi :P)  Steven Segal e pentru mine un fel de...rabie, cu cămăşile lui de insipraţie asiatică acoperindu-i rânza şi puroiul vocaţiei, însă pot spune că sunt în convalencenţă după ce tocmai l-am văzut sepukuindu-se (măcar să fie în tandem cu cămaşa de bazar). Replicile (bestiale) sunt moţul de frişcă peste halcile sângerii de stereotipuri  desterotipizate, însăilate inteligent. Un alt review mişto aici (asta presupune că şi al meu ar fi :))...moment narcistic)

PS: e o scenă cu un intestin pe care am vazut-o şi în Dead Snow numa că aici are un farmec aparte pentru că e precedată de o lecţie de...anatomie :D

Tweet