Dead snow

Pe la noi prin bătătură se tot trâmbiţează cum că e la mare modă nostalgia comunistă, da' modă d'aia serioasă cu cravate, cu dungi albastre, cu pampoane, cuşme îmblănite, cu drapele fluturânde, cu zburătoare îndesate sub fuste, deci o nostalgie profund pământeana atingând cu nasul  de ţărână şi cu buzele de cizma dictatorială.

Mai spre fiorduri, undeva prin norvegia, nostalgia...istorico-crânceno-filmică, ea fiind cenuşăreasa terfeliturii de astăzi, ia cu totul alte valenţe, trancedentale să le zic, iar nazismul este moroit, spoit, luat peste picior de tentaculele unui umor adolescentin destul de savuros daca apetitul va urcă gradul pe termomentul sadismului când vedeţi picioare rupte din rădăcini, intestine pe post de coardă bunjee, tineri ucişi pe budă de zombii.

Tipologiile aka blonda, deşteptul, bine clăditul, ciudata, movie addict-ul :P sunt eliminaţi pe rând de o trupă de arătări tâmpe în bocanci mânjiţi de mâl auschwitzian, dar nu fără a avea parte şi unii şi alţii de bătălii aprige, pe fondul unui simbolism care sparge coaja codului şi lasă să cadă în mâinile oropsiţilor ciocanul şi securea, astfel prinţipiile se intorc ca un bumerang în ţestele, membrele, pântecele creaturilor şi ies pe parte ailaltă făcându-i concurenţă seriosă lui Toma Alimoş (tocmai ce am citit un pasaj fatalist din Sorescu unde un nene dascăl, după ce le predă şcolarilor poemul cu pricina sfârşeste în aceeaşi zi prin a fi spintecat în plex de către o bovină ). Deci revenind...sângele pe zăpadă dă cel mai bine de la frumoasa din pădurea adormită încoace sau de la invenţia ignatului, aveţi grijă pe unde călcaţi...

Tweet