13 Tzameti

E cam filistinic să auzi de un film prin intermediul remarke-ului său, dar câteodată ai nevoie de filtre, de umbre platoniciene pentru a ajunge la esenţa iluminatoare, aşa fuse cazul pelegrinei de mine în lumea jocurilor de noroc, a fortuitului, a ruletelor ruşeşti, am alergat legată la ochi, m-am lovit de un pom şi am căzut...intactă. M-am ridicat, m-am scuturat de praf şi l-am urmat smucită, orbeşte pe tânărul protagonist smuls la rândul lui de o forţă pe care numa' Spinoza ar fi în stare să o legitimeze, aruncati fiind  în vertijul unei situaţii uroboroase ce foloseşte pe post de elementele conexe  între piesele de puzzle umane, gloanţe unse cu pastă lubrifiant-parcimonioasă de...noroc. Unul are mai multă baftă desigur, transpiraţia, încrâncenarea spiritului sub nicovala incetitudinii îi sunt răsplătite băneşte, dar parcă senzaţia rămâne incoparabilă şi parcă prea puţin direct proporţională cu orice formă de recompensă. Tonurile de alb şi negru accentuează posibilităţile reduse de alegere şi chircismul fetal al unui aşa zis liber arbitru. Actorul principal este mai mult decât mânuşeşte ales, iar arbitrul întregului joc şi a sa tonalitate vividă îmi mai răsună încă în cohleu:
Fabulos de electrizant :D

Tweet