O Chină spirituală prinsă în menghina primei jumătătăţi a secolului 20, aflată în plin conflict cu o Japonie obsedată de putere, care, urmându-şi în permanenţă harta visului hegemonic dă nas în nas cu practicanţi de kung fu foarte talentaţi care bat măr, ca la fasole şi alte analogii din grădina bunicii, pe oricine îi calcă pe bătături. Un bildungsfilm despre cel ce l-a învăţat meserie pe Bruce Lee, un fel de Cinderella man asiatic cu mişcări ceva mai studiate şi mai puţin umanoide.Povestea curge şnur, aşa cum ne-au învăţat cinemabiografiile, momentele de zenith ale maestrului se împletesc cu nadirurile întunecate. Ce mi-a plăcut a fost faptul că aparatul de filmat s-a aflat întotdeauna acolo unde şi-a dorit ochiul să fie, aşa cum bine îi şade unui film care împarte pumni în stânga şi-n dreapta obiectivului. Dovada.
Şi parodia...
Sunetul loviturilor în filme de genul mi-a displăcut întotdeauna. Tema pare interesantă, ca şi senzaţia oferită de buna poziţionare a camerelor de filme, pe care ai lăudat-o în final :P
RăspundețiȘtergeream ezitat de ceva vreme sa vad acest film crezand ca este un film marca Jackie Chen. Dupa recenzia ta si trailerul bine ales cred ca am sa-i dau o sansa.
RăspundețiȘtergeredap, oferiti-i o sansa, nu-i rau, e montat chiar foarte bine, nah, ce-ar fi cinama-ul de genul asta fara sunetele adiacente :P
RăspundețiȘtergere