Aşa zis-ul trecut prin viaţă ne demonstrează ceva ce ştim pe dinafară (dar refuzăm să credem) şi anume faptul că o existenţă ce se poate lăuda că numără câteva decenii nu e suficientă pentru a centripeta către gnosis-ul deplin al sinelui, iar homunculul interior, agorafobismul deformator de care acesta suferă este atent acoperit de layers de aşa numit...maturism. Fiecare astfel de strat este decojit de pe cârca gârbovită al lui Max, căteodată cu unghiile neingrijite ale unui realism brutal, de cealaltă parte, în răspăr, Mary adaugă şi ea câte o astfel de pojghiţă, proces ce nu este însă lipsit de catharsis. Un film din vizionarea căruia ai numai de învăţat.
joi, 9 septembrie 2010
Mary and Max
Bijuteria experimentală aflată azi pe masa de disecţie, de observaţie şi luare aminte, pare că adăposteţe sămânţa precursoare a actualelor bond-uri născute în sânul wide web-ului. O puberă complexată, dar complexă, amuzantă, ingenuă, dar perspicace şi mai ales curioasă începe o corespondenţă spasmodică, terapeutică, revelatoare cu un bătrânel aflat la vreo câteva mii de kilometrii depărtare. Povestea pare a se situa undeva între aeratul Up şi teluricul Persepolis.
Aşa zis-ul trecut prin viaţă ne demonstrează ceva ce ştim pe dinafară (dar refuzăm să credem) şi anume faptul că o existenţă ce se poate lăuda că numără câteva decenii nu e suficientă pentru a centripeta către gnosis-ul deplin al sinelui, iar homunculul interior, agorafobismul deformator de care acesta suferă este atent acoperit de layers de aşa numit...maturism. Fiecare astfel de strat este decojit de pe cârca gârbovită al lui Max, căteodată cu unghiile neingrijite ale unui realism brutal, de cealaltă parte, în răspăr, Mary adaugă şi ea câte o astfel de pojghiţă, proces ce nu este însă lipsit de catharsis. Un film din vizionarea căruia ai numai de învăţat.
Aşa zis-ul trecut prin viaţă ne demonstrează ceva ce ştim pe dinafară (dar refuzăm să credem) şi anume faptul că o existenţă ce se poate lăuda că numără câteva decenii nu e suficientă pentru a centripeta către gnosis-ul deplin al sinelui, iar homunculul interior, agorafobismul deformator de care acesta suferă este atent acoperit de layers de aşa numit...maturism. Fiecare astfel de strat este decojit de pe cârca gârbovită al lui Max, căteodată cu unghiile neingrijite ale unui realism brutal, de cealaltă parte, în răspăr, Mary adaugă şi ea câte o astfel de pojghiţă, proces ce nu este însă lipsit de catharsis. Un film din vizionarea căruia ai numai de învăţat.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
nu am auzit nimic de acest film, dar m-ai facut foarte curios
RăspundețiȘtergereauzisem de el de pe la animest dar nu l-am luat in seama intr-o prima faza, e un fel de Persepolis...la patrat si tridimensional pe deasupra ;))
RăspundețiȘtergereeste un film extraordinar.
RăspundețiȘtergeream vazut filmul si am fost impresioant. o adevarat lectie de viata care ne arata ca uneori punem accent pe lucrurile care chiar nu conteaza. merci de recomandare.
RăspundețiȘtergerecu multa placere:)
RăspundețiȘtergereUp mi-a amintit de filmul acesta, pe care il vazusem cu luni inainte si care m-a impresionat..
RăspundețiȘtergeremie parca tot asta imi placu mai tare, are o tenta moralista ceva mai acida
RăspundețiȘtergere