Bad guy/Nabbeun namja

Wow...câtă apă curse pe râu de când n-am mai adus ofrande, de când n-m mai facut plecăciuni şi penitenţe pe altarul yellow cinema-ului. Deci să curgă...
O tănără îşi aşteaptă iubitul pe o bancă.

Un tip posesor al unei figuri dubioase şi al unei cicatrici ce îi brăzdează gâtul, lucru ce îl va împiedica să scoată vreun cuvânt pe aproape întreaga durată a filmului (laitmotiv specific lui Ki-duk Kim), se apropie de ea, o studiază şi o sărută cu forţa/forţă.

 Autorităţile şi oamenii din jur fac un cerc defensiv în jurul bărbatului recidivist, arucându-i pumni şi sudalme, cele mai aprige venind bineînţeles din partea fetei. Acest moment se dovedeşte a fi decisiv pentru răzbunarea ce va urma, una prea puţin pe măsura mustrărilor mulţimii (acestă măsură a ispăşirii pare să fie suficient de relativă în filmele lui Ki-duk Kim, lucru ce stârneşte semne de întrebare, probabil pentru că suntem obişnuiţi să raportăm faptelor pedepse cantitative şi nu calitative). Fata este răpită, obligată să se prostitueze, toate sub privirile călăului (care îşi face un obicei din a o urmări pe tânără din spatele unei oglinzi).

Toată acestă structură vindicativă nu este lipsită însă de momente ţesute cu acul lirismului care în acelaşi timp coase şi buzele personajelor, am rămas şi eu mută pe alocuri, recunoscundu-l prea puţin pe Ki duk Kim şi a lui poezie morală. N-am văzut încă toate filmele sale însă până acum pare a fi cel mai imoral dintre toate. Dacă Summer... are un traseu frumos, cathartic, profund şi educativ, aici se înstalează pe nesimţite sindromul Stockholm, iar fata renunţă la viaţa-i de dinainte şi continuă de bună voie să îşi vândă trupul într-o dubă cu copertină roşie în timp ce al său supraveghetor, călău, peşte, iubit platonic, piatră de moară, factor iluminator fumează liniştit o ţigară. Un film ce exploatează îţele unei relaţii ambiguue care pare să întărească încă o dată mitul conform căruia fetele cuminţi sunt atrase de băieţii răi :P.

Tweet