Schimbul cultural, al experientelor personale, al obiectelor nefolositoare pentru unii, indispensabile pentru altii este transpus de catre povestioara de fata in sanul unei cafenele causy la carma careia stau doua tinere, una sense, cealalta sensibility, iar pe langa sortimentele aromate de cafea asezonate cu prajiturele home made pe care ni le intind ademenitor sub nas au si darul de a inventa povesti decameronice asemeni calatorilor adunati in jurul unui foc ce proiectează pe fundal un han sadovian insa plasat undeva de-a lungul plaiurile...hanilor. Cele doua fete isi desfasoara campania de promovare a cafenelei pe facebook, rugandu-i pe cei care vor veni sa aduca cate un obiect de care se pot dispensa cu usurinta. Conceptul de troc cu alura de bric-a-brac se dezvolta progresiv atragand clientii eterogeni, unii gata sa plateasca scump pentru a le cumpara ideea.
Filmul este şi o lectie de, să-i zic, art marketing, cafeaneaua fiind amenajata asemeanea unui mic bazar sentimental unde oamenii pot aduce lucruri si pot lua altele in schimb, o veioza poate fi data la schimb pentru o scrisoare de dragoste prafuita. Bland, de o profunzime pubera, un fel de Jeunet ( tatal lui Amelie) la scara micro sărind de pe un picior pe altul prin Taipei. Că tot veni vorba de papusarul-demiurg amelian, filmul ne incanta cu o serie de scatch-uri funny, facute simplu (in paint :P), dar frumos, sensibilos, raspandind o mireasma dulce de cafea si sfaturi.
Ai pronuntat cuvantul magic: cafenea. Deja simt mirosul. I will check this one.
RăspundețiȘtergereda, planuiam/plasmuiam odata cu sormea sa ne deschidem una;)) mai speciala cam cum fac fatucile astea doua
RăspundețiȘtergere