Al Pacino ne demonsteaza a nu stiu cata oara ca se tine cat se poate de bine si ca poate imbraca haina carui personaj are chef fara sa se uite la marime, textura sau brand :P pentru ca ii va veni de minune oricum. De data asta intruchipeaza un doctor despre existenta caruia, spre rusinea mea, nu auzisem (desi titlul filmului imi cam scuza ignoranta :P) si anume Jack Kevorkian, mare sustinator si mai ales practicant (sectant in viziunea dogmaticilor) al eutanasiei. Pe langa aceasta inclinatie de antihipocrat mai detine si o paleta larga de veleitati artistice, fiind un pui de pictor suprarealist, cantand la flaut, recitand versuri si ascultandu-l pe dumnezeul sau, Bach. Cam de la
Agora incoace nu am mai vazut un aspect moral atat de serios tratat si mai ales atat de natural interpretat.
O problema spinoasa deci a deontologiei, daca e ok sa ajuti un om sa moara, aflat fiind in pragul disperarii si al suferintei. Filmul poate parea partizan din cauza focusarii pe complexitatea personajului insa mie mi-a dat senzatia ca ne cam perinda de o parte si de alta a baricadei astfel incat sa putem vedea toate fatetele problemei in calitatea noastra de...jurati. Ca tot veni vorba, judecatoarea, pentru a-l familiariza pe acuzat cu viata de dupa gratii il intreaba daca a vazut Shawshank Redemption (nu stiu daca replica a avut si un corespondent real :P). In rest replici impecabile rostite cu mult patos, personajele isi sustin cum trebuie cauza si te cuibaresti cumva in carca lor fluturand o pancarta indiferent de terenul pe care ai ales sa prinzi radacini.
Al Pacino ne demonsteaza a nu stiu cata oara ca se tine cat se poate de bine si ca poate imbraca haina carui personaj are chef fara sa se uite la marime, textura sau brand :P pentru ca ii va veni de minune oricum. De data asta intruchipeaza un doctor despre existenta caruia, spre rusinea mea, nu auzisem (desi titlul filmului imi cam scuza ignoranta :P) si anume Jack Kevorkian, mare sustinator si mai ales practicant (sectant in viziunea dogmaticilor) al eutanasiei. Pe langa aceasta inclinatie de antihipocrat mai detine si o paleta larga de veleitati artistice, fiind un pui de pictor suprarealist, cantand la flaut, recitand versuri si ascultandu-l pe dumnezeul sau, Bach. Cam de la Agora incoace nu am mai vazut un aspect moral atat de serios tratat si mai ales atat de natural interpretat. 
am vazut filmul acum patru luni si am fost surprins placut de performantele lui Pacino (a luat si Emmy parca pentru acest rol). Cat despre Jack, cred ca s-a pierdut cand a inceput sa se lupte cu un sistem in loc sa-si ajute pacientii
RăspundețiȘtergereSi mie mi-a placut faptul ca nu a luat-o pe calea lui de Niro, cu comedioarele usoare la apusul carierei. Pacino inca mai poate duce in spate roluri complexe si bine creionate.
RăspundețiȘtergereScenariul e un plus, fiindca s-a renuntat la obiceiul american de a-ti indesa pe gat concluzia.
eh, batranetea boala grea, mai au si ei nevoie de o pensie suplimentara, o proteza, una alta, ma uitam la cateva secvente din scent of a woman si nu-mi vine sa cred cat de mult a imbatranit pacino si dah se tine foarte bine atat pe el cat si rolurile ce i se pun in carca-i garbovita ;))
RăspundețiȘtergerefilm bun de tot. subiectul este tulburator. personal am fost de partea medicului, care are uneori argumente zdrobitoare.
RăspundețiȘtergereinsa o indoiala persista ...
rol de exceptie al lui De Niro