Life!... is full of surprises. Consider the fate of this creature's poor mother, struck down in the fourth month of her maternal condition by an elephant, a wild elephant. Struck down!... on an uncharted African isle. The result is plain to see... Ladies and gentlemen... The terrible... Elephant... Man...
Reacţii?
A existat o vreme când Lynch făcea minuni lucide şi inteligibile, când dădea mâna cu Hopkins, când spunea bună ziua şi se făcea că ne vede, când ne ghicea încruntarea sprâncenelor, umoarea apoasă, degetele aduse în jurul frunţii, o vreme când nutrea compasiune pentru toanele geneticii şi mai ales pentru labiritintul talamic, unde arunca câte o torţă de lumină atât cât să vedem ghemul ariadnic lunând-o după colţ, iar pe timpurile alea Lynch a creat minunatul The Elephant man.
Un personaj diform fizic, dar cu un suflet neted, fumos, paşnic, demn de invelitura unui cearşaf budist sau de fotograma linţoliului christic, un suflet atât de bine croit, adăpostit în căuşul palmelor lynciene care, culmea, ni-l pasează cu încredere şi fără urmă de îndoială căci aceste mâini au reuşit să modeleze demiurgic o creatură menită să justifice într-u totul sintagma estetica urâtului sau basme romantic-antagonice (pleonasm :P).
John Hurt dă viaţă impecabil acestui monstru extraordinar pe care parcă îşi vine să-l iei acasă şi să-l educi sau mai bine zis să sedimentezi colbul unei cunoaşteri a priori, dar haotice, să faci ordine prin etică şi estetică, iar Hopkins este cel ce înclină balanţa pe un făgaş nobiliar şi poate prin simpla sa prezenţă (plus nonculorile) face ca pelicula să pară mai dincoace de anii 80. Lynch ne fraiereşte deci, reuşind să plăsmuiască o relicvă preţiosă cu uneltele unei tehnologii şi a unui deont contemporane, dar n-ai decât să te laşi fraierit în faţa unui spectacol cum altfel decât mistic, catartic şi revelator.
am vazut acum 3 ani filmul si m-a impresionat. ai drepatate; era o vreme cand Lynch facea minuni lucide ca Blue Velvet sau acest film, dar parca acum s-a pierdut. Pe mine m-a cam depasit cu Mullholland drive dar si cu Inland Empire.
Mullholland parca sa zic ca mi-a dat cate un semnal ici si colo, poate pentru ca era si Naomi prin preajma;)), dar Inland Empire e...pfff...o enigma, pt mine cel putin
Cred ca "The Elephant Man" e filmul care a lansat stilul personajului diform fizic dar foarte inteligent si sensibil (in arta cinematografica desigur), personaj care ramane si astazi cel mai satisfacator la categoria asta.
De mult vreau sa ma uit la el.. ii vine si lui randul. Din colectia lynchiana cred ca Eraserhead e cel mai creepy si totodata original.. Cel mai mult am indragist insa Mulholland Drive, asta mi-a mers la suflet.. Inland Empire e un ghivechi reincalzit care m-a dezamagit profund.
foarte fain articolul. filmul e cu atât mai impresionant cu cât ştii că e inspirat după o poveste reală. bine, mie mi se pare un picuţ cam lacrimogen pe alocuri, aş fi preferat o redare mai fidelă a poveştii, dar per total e cât se poate de marfă.
am vazut acum 3 ani filmul si m-a impresionat. ai drepatate; era o vreme cand Lynch facea minuni lucide ca Blue Velvet sau acest film, dar parca acum s-a pierdut. Pe mine m-a cam depasit cu Mullholland drive dar si cu Inland Empire.
RăspundețiȘtergereMullholland parca sa zic ca mi-a dat cate un semnal ici si colo, poate pentru ca era si Naomi prin preajma;)), dar Inland Empire e...pfff...o enigma, pt mine cel putin
RăspundețiȘtergereCred ca "The Elephant Man" e filmul care a lansat stilul personajului diform fizic dar foarte inteligent si sensibil (in arta cinematografica desigur), personaj care ramane si astazi cel mai satisfacator la categoria asta.
RăspundețiȘtergeresi mai inaintea lui, dar spre latura romance The Hunchback of Notre Dame...parca si Hopkins a fost candva Qasimodo ;))
RăspundețiȘtergereDe mult vreau sa ma uit la el.. ii vine si lui randul. Din colectia lynchiana cred ca Eraserhead e cel mai creepy si totodata original.. Cel mai mult am indragist insa Mulholland Drive, asta mi-a mers la suflet.. Inland Empire e un ghivechi reincalzit care m-a dezamagit profund.
RăspundețiȘtergerefoarte fain articolul. filmul e cu atât mai impresionant cu cât ştii că e inspirat după o poveste reală. bine, mie mi se pare un picuţ cam lacrimogen pe alocuri, aş fi preferat o redare mai fidelă a poveştii, dar per total e cât se poate de marfă.
RăspundețiȘtergeremerci Leilana, este intr-adevar lacrimogen, dar mie tocmai acest aspect mi-a placut :D
RăspundețiȘtergere