Apa face casa bună cu dragostea, o inundă prin toate cotloanele, îi spală toate podelele, aşternuturile, fanteziile şi totodată le stârneşte, le întreţine, le curăţă de excreşcenţe şi le lasă în pielea goală, de cele mai multe ori la propriu. Dar aceasta nu este numai o poveste prin burlanele si ţevile careia curge lichidul vital-fertilizator, irigator de inimi, ci este totodată povestea unui satuc rusesc compus din numa 14 famillii, un sătuc secetos al cărui destin ne este pus pe tavă aşa cum Jeunet ne-a facut cunoştinţă cu Amelie sau cu trupa de nebuni frumoşi din Micmas, deci o povestioară săltăreaţă, amuzantă, tâmpiţică, suculentă, cu o crustă de suprarealism pe deasupra, în care Amelie ar lovi uşor cu linguriţa. Într-una dintre scene el îi construieşte ei un sistem de fire şi încrengături suspendate deasupra satului care pun în mişcare o bărcuţă improvizată, substitut al unei veneţii fără de componenta principală adecă apa. Vocea naratorului este arhisuficientă astfel că personajele abia dacă scot câteva cuvinte ce iau forma descântecelor şi vorbelor de duh cum numa bunica e în stare să coacă. Un film unguent, menit să bine dispună, scop ce şi-l îndeplineşte cu conştiinciozitate, creativitate şi umor adiacent.
Vara secetoasa parcă mi-a adus aminte...
Absurdistan (2008)
Spring, summer, fall, winter...and spring (2003)
de anotimpurile lui Ki-duk Kim...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu