Ichi the killer

Auzisem în treacăt de Ichi, însă Richie (ai grijă căci îl înglobezi cognominal :P ) mi-a dat un brânci în ringul năclăit de sânge, am alunecat şi nah am rămas acolo: în colţul din dreapta un fel de Joker cu cicatrici simetrice, pasionat de acutortură, ocazional practicant de schingiuri cu ajutorul cârligelor suspendate, însoţit în permanenţă de o mică armată de susţinători ce îi calcă pe urmele unsuros-năclăite;

în colţul din stânga, criminalul manipulat, hipnotizat, patologic, lipsit de cele 21 de grame, Ichi, cu alură de kick ass-er echipat ca un motociclist sau ca o ţestoasă Ninja, armă principală-o lamă extrem de bine ascuţită ce-i iese dintr-o cizmă (cam ca steluţele ataşate western boots-urilor) cu care decapitează, tranşează, măcelereşte la modul cel mai sadic pe oricine i se dictează. La mijlocul ringului zace leşul unei răzbunări ce dă tonul fântânilor de sânge ţăşnitoare din toate părţile mai ceva ca petrolul arabic. Pe alocuri dialogurile par a fi un adaos uşor de eliminat; exemplu de excepţie:
Ichi: From now on, I'll beat you up.
Sailor: You will?
Ichi: Yes.  (bineînţeles nu are farmec fără variabila vizuală)
Extrem de sadic şi extrem de funny în multe locuri, mai precis acolo unde pereţii nu sunt stacojiu pângăriţi. Personaje eminamente negative, fapt ce face ca digestia să decurgă normal...dar normalitatea de care vorbesc s-ar putea să fie relativă. Ce m-a deranjat însă a fost capacitatea de tortură destinată exclusiv bărbaţilor, dar m-am liniştit amintindu-mi că există şi revanşe ca Audition. Concluzie: răcoros...şi prin coloana sonoră.

PS: Mintea ascuţită a niponilor pare să ascută la rândul ei fiece tăiş ce îi iese în cale...oare de unde atâta impuls măcelăresc...

Tweet