O nebuneală revigorantă, cocoloşită de atâta optimism, însă fară a se ajunge la contorsionism sau dimorfism, sub presiunea unei viziuni de o limpezime şi o naturaleţe cum nu găseşti prea des în filmele...gay. Pardon travesti. Nu, nu da înapoi, căci n-ai să vezi scene sexuate-asexuate, brokeback-uite sau vulgare. Lacuna lăsată de lipsa lor este umplută de un Cillian Murphy cum rar ai ocazia să întâlneşti. Pe lângă faptul că fizionomia i-a adus un tribut considerabil în modelarea personajului, a reuşit totodată să intre în pielea lui şi în hainele-i colorate, deloc dizgraţioase, iar replicile dăltuite cu ciocanul unei filosofii naive îl transformă într-o veritabilă piesă de colecţie. De colecţie e filmul pe de-antregul, aproape terapeutic, fructificând descoperirea sinelui prin căutarea maternului. Un tânăr pleacă în căutarea mamei şi îşi descoperă latura feminină. Periplul său este secţionat pe capitole (care n-au nimic din tăişul lui Lars von trier :P) şi asezonat cu scatch-uri foarte amuzante şi ingenioase, permiteţi-mi să reperez printre velele-i fluturânde, la prora, boare ameliană (sau poate n-am curăţat bine lentilele ocheanului ). Veţi da nas în nas cu Brendan Gleeson şi Liam Neeson şi cu o serie de acorduri muzicale ce se întrepătrund cu replicile şi care vin una în completarea celeilalte. Din acelaşi ceaun mai recomand Velvet Goldmine. 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu