Casey Affleck îşi păstrază acelaşi mişelesc nume Ford şi revine într-o nebuneală sadică cum nu mi-a fost dat să văd de la Ichi the Killer incoace. Dacă acolo mişcarea browniană a hălcilor de carne, a pumnilor, a cârligelor, a lamelor era detaşabilă de veridicul colţului de stradă, aici însă, e cât se poate de cantonată în realitatea imediată şi tocmai din acest motiv îţi bagă imperceptibil cricul uimirii printre dinţi şi rămâi cu gura căscată vreme îndelungată. Un poliţist local, texan, primeşte drept job uşuirea unei prostiutate (fabuloasa Jessica Alba) de pe proprietatea microorăşenească deoarece fătuca mânjeşte domne reputaţia supurândă de politeţism care bineînţeles ascunde sub pelicula-i subţire mâzga unor ego-uri perfide, masochiste şi criminale.
Texanul nostru se îndrăgosteşte (să zicem) de minunata damă şi prelungeşte momentul alungării până în punctul în care recurge la crimă (cvasi), da ce crimă, o scenă care oripilează printr-o cruzime apoteotică potenţată de nişte unghiuri îndrăzneţe, de joc video chiar, plus că în timp ce pumnii se mişcă rectiliniu şi uniform, sadicul mai aruncă şi replici kill billice ce parcă nu-şi duc băşcălia până la capăt, de genul I love you. Goodbye. Tot din paragraful băşcălie, undeva spre final, sunt enumerate câteva tipologii umane, iar când ajunge la un anume personaj Ford îl descrie ca fiind Hank, nu spune nimic, nu ţi-au dat nicio replică (deci de undeva bate coen-ul) şi ar mai fi o groază de momente comice, sadice vroiam să spun.
The killer inside me se transformă cât ai clipi în serial killer, comportament justificat de un trecut previzibil, beneficind de suficientă materie cenuşie încât să umple cazanul cu alibi care inevitabil dă pe dinafară, dar până acolo procesul de fierbere e savuros şi emană miesme de care orăşelul devine conştient, dar nah, din exces de politeţe şi mai ales din cauza unei insigne care stă drept piedică nu prea pot interveni până ce nu au dovezi solide. Cum spune şi Cinesseur ar fi pacat dacă răguşitul, dostoievskianul (n-are trebui să-l ponegresc aşa căci n-are remuşcări...vizibile) Casey n-ar atârna stârveşte de o statueta aurie.
Mi-ai luat-o inainte ;)). Anyway, un film remarcabil.. dur, captivant si cu acea calitate de a starni repulsie. Casey e "criminal" in rol, mort in interior, sociopat delicios de rangul lui Chirguh si al celor doi sadici ai lui Haneke din Funny Games. Brr..
RăspundețiȘtergerePentru edificare - tratamentl aplicat femeii dragi http://www.youtube.com/watch?v=9jewl4-ujeo
inca nu l-am vazut. il aveam planificat pe week-end cand o sa am mai mult timp liber. dupa ce ai scris mi-e greu sa cred ca o sa fiu dezamagit de film si de interpretarea oferita de Casey
RăspundețiȘtergereda...am agatat o poza cu casey (fata, profil) pe franghia soioasa de care mai atarna sadicii lui haneke (cum am putut sa uit de ei, profanare :)))
RăspundețiȘtergereastept si recenziile voastre :P