Iron man 2

E weekend, e loc de puţină acţiune. Probabil că i-aţi îmbrăcat deja costumul (cel de-al doilea), eu-s mai trândavă când vine vorba de fierătanii aşa că am aşteptat dvd-ul. Dacă ar fi posibilă exitenţa unui superhero nowadays, el ar semăna leit cu iron man, nu s-ar ascunde în spatele unei perechi de ochelari, al unui look nerdy sau al unui costum dichisit de firmă ci ar cocheta cu mass media, şi-ar etala non stop ego-ul pansalvator şi altruist şi ar deveni instataneu magnet de puicuţe. 

Că veni vorba de ele, Scarlett e absolut radiantă şi performează scheme ingenioase menite să încânte un creier relaxat (ca să nu zic leneş :P). Iron man vine cu câteva gadget-uri noi, hologramele se plimbă de colo colo ca muştele, bănănăie în legea lor, dar nu cad în borcanul enervării, glumele adolescentine sunt la locul lor (mai puţine parcă decât în prima parte) că nah apar treburi serioase în peisaj care nu mai lasă loc de amuzamente şi anume un Mickey Rourke cu accent russesc (you forghiet all the laifs that ştark famili distroid) furios nevoie mare, tentacular şi...scurtcircuitant. 

Filmul are darul de a te ţine treaz vreo două ore pentru că s-a gândit eminamente la spectactorul devorator de scene tari şi a reuşit să înglobeze cât mai multe elemente pe metru pătrat (chiar şi ceva scene cu accent documentarist în stilul District 9) pentru a încropi un blockbuster, treabă care i-a cam reuşit.

Tweet