luni, 29 noiembrie 2010

Enter the void

Nici nu ştiu de care tentaculă să apuc mai repede hidra asta psihedelică, vertijioasă, vortexată, vermilionică, veninoasă. O  trag uşurel de sfoara care o poartă zmeieşte într-o călătorie astrală, îi zic hei domnişorico coboară o leacă pe telur şi explică-te, confesează-te, dezvăluie-ţi pleura păcatelor întru sfânta lubrifiere a trecerii prin purgatoriu.

Ameţeala de adineauri e explicabilă, căci (gaspar) noe te învită pe o arcă antigravitaţională, suprarealistă şi îşi decojeşte cel mai de preţ specimen pe care vrea să îl scape de la pieire şi disipare genetică cu ajutorul unui instrument yoghin, religios, mistic pentru mulţi dintre noi: reîncarnarea, mă rog, parcă nu e reîncarnare, ci anticamera ei. Preludiul acestei nirvane este reprezentat de o existenţă nesănătoasă căzută în patima narcoticului şi cumva oblic aşezată pe panta mâzgoasă a incestului.

Of, mama ei de coerenţă: el e un tânăr mare amator şi consumator de diverse, stă într-un tokyo de neon ameţitor, ireal, existenţă cu ţel ciu ciu, îşi aduce şi sora în minunata urbe, o iniţiază în toate colburile, gagica ajunge dansatoare aka prostituată de ocazie, el o sfârşeste rău în urma unui dat în gât şi partea cea mai consistentă vine abia după moarte, călătoria astrală a pesonajului, pterodactilică, e ameţitoare, nebunească. Modul de filmare e de o subiectivitate aproape deranjantă, de o simbioză şi un sincretism neliniştitoare, atâta timp cât personajul e în stare de trezie camera, obiectivul se identifică cu privirea sa, odată ce se trece pe narcotic mode camera-sufletul deposedează trupul şi începe zburătăcirea, trepidaţia.

Simbolismul sare ca un yo-yo de pe o partitură pe alta, e când evident (ex: cartea declanşator), când bulversant, când extrem, când extrem de...sexual şi toată această baleiere, cădere în trepte pe neşpe paliere e o drogăreală în toată regula. N-am reuşit să surprind nici măcar un vârf de linguriţă pusă la flacăra plăpândă a unui muc de lumînare, dar una din concluziile pe care le pot trage este: nu te mai droga ca prostu' în viaţa asta că ce te aşteaptă după e extasy plus dmt :)) bă, nu se aplică la sinucigaşi :P

16 comentarii:

  1. trailerul mi s-a parut confuz si am renuntat sa-l vizionez. daca zici tu ca e cu anticamera reincarnarii atunci am sa-l incerc. oricum preferatul meu in materie de afterlife e Wristcuters

    RăspundețiȘtergere
  2. @ m@ri@n wristcuters e destul de cumintel si narativ, asta...nu, ma rog un oarecare soi de naratiune are si el
    @ jokerman da, si mai ales "De Simtit" :P

    RăspundețiȘtergere
  3. i could FEEL u're gonna like it! :P

    RăspundețiȘtergere
  4. da, fire simtitoare :P ma manca undeva si vazui nebuneala aia de irreversible, noe asta e tartorul dracilor, nu alata :))

    RăspundețiȘtergere
  5. Wristcutters e dragut si oarecum funny.. ETV e un trip psihedelic jumate metafora vizuala jumate first person deathride. Din 2 in 2 minute ma gandeam: frate, imi trebe un ecran mai mare!! Il opresc!
    @adina: Seul contre tous si Carne vazusi?

    RăspundețiȘtergere
  6. Unii colectioneaza insigne. Altii palarii. Unii din noi ne uitam la filme ca sa le asezam pe panoplia "vazut" + ceva curiozitate. Eu am fost curios sa vad Enter the void, dar acum mi se pare doar un film colectionat. De ce? Pentru ca este prea artistic sa il pot intelege pe deplin (va aduceti aminte de versurile criptice ale lui Eugen Barbu? mda..asa ziceam si eu: unde e placerea poeziei!?). E tipul de film facut mai mult pentru arta decat pentru privitori. E cainele ala de rasa pur-sange care nu e destinat sa castige la expozitiile canine, nu sa il tragi tu de urechi si sa il tavalesti prin iarba toata ziua.

    E bun Enter the void? DA. L-as mai vedea? No prea. Am cui sa il recomand mai departe? poate la vreo 2-3 insi care probabil o sa ma injure daca ca nu i-am avertizat macar ce urmeaza :)

    RăspundețiȘtergere
  7. @ richie neah p'astea nu le vazui, urmeaza, urmeaza :P
    @ subsoare noe, barbu, caini pur sange, insigne asta da colectie, nici eu nush daca l-as revedea, dar am vazut just right after "irreversible", noe are grija sa fie usor recurent asa ca a doua vizionare probabil e de prisos :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Eu sunt oleaca mai pervers si fac revizionari doar de dragul reactiilor celor care il vad intaia oara. Spre ex. Irreversible l-am revazut cu o gagica si i-am simtit incordarea.. Antichrist cu o gasca de prieteni.. and so on.

    RăspundețiȘtergere
  9. @ richie foarte frumos :)) tocmai ce am vazut seul contre tous, merci, tres...imoral et moral dans le meme temps et biensur pervers :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Bonsoir, unde ai vazut filmul? Eu il caut de ceva vreme, fara rezultat insa...

    RăspundețiȘtergere
  11. bonsoir monsieur :P, eu l-am gasit aci http://www.kickasstorrents.com/search/enter%20the%20void/ :)

    RăspundețiȘtergere
  12. L-am vazut si eu recent si voiam sa aflu ce pareri avu lumea despre el. Pentru mine filmul asta a fost doar o forma, agitata, psiho-pupu-noida, in acord cu psiho-pupu-iala din filmarile promovate de tanara generatie a muzicii "tehno". "Extremismul" ambalajului trebuia sa atraga si fani, dar, asa cum a si spus cineva mai sus, ETV e doar un test pe care il poti sari fara sa pierzi absolut nimic. :)

    RăspundețiȘtergere
  13. @subsoare: Cred ca te referi la Ion Barbu, cand zici de poezia criptica, nu la Eugen Barbu.

    RăspundețiȘtergere
  14. @ liviu druga hm, cam drastic, dar nah fiecare cu ustul si aplecaciunea lui, e un test, un experiment, o stare, o incantatie, o bolboroseala la foc de lumanare intr-o lingurita, mie mi-a placut aceste psiho-pupu :P
    eugen barbu fuse si el scriitor, intr-adevar deloc criptic :D

    RăspundețiȘtergere