miercuri, 24 noiembrie 2010

Running Scared

Trec pe lângă tvu zilele trecute şi văd o scenă gangsta-videogame-tremuriciosă, mai să-mi cadă nicovala de uimire pe picior, wow pe tv mai apar şi prospături (vorba vine, e din 2006 :D), aşa că mă pun pe descărcat...bă nene atât de multe fuck-uri fără rost parcă n-am mai auzit într-un film (cică sunt vreo 315 pe număratelea şi cică în casino ar fi peste 400, da acolo nu m-au împroşcat veninos şi stupid ca aici ), cu siguranţă s-a depăşit plapuma scenaristică, apologia logoreică a fuck-ului a devenit megalaitmotiv, religie, mantră şi evidenţa ei e aşa supărătoare încât ai zice că omuşorii ăia cu pretenţii de bad-ass-ări suferă de vreo dudă lingvistică, de vreun limbutism feroce...

sau vezi doamne când eşti atât de încorsetat, de pus pe fugi, devii aşa posedat de griji şi planuri escapiste că te pierzi în nămolu' verbal din care nu mai ieşi şi pe care îl uzitezi drept paravan pentru lăuntricul învolburat. Şi totuşi nu e vorba numa' de limbaj asinonimic şi eminamente repetitiv în acest film, a mai rămas o leacă loc pentru o fâşie de intrigă fragilă, epopeea unui pistol incriminatoriu care devine un obol, un my precious, în urma unui butterfly effect declanşat de un băieţel emo (comportamental, nu vestimentaro-capilar :P) cu rizomi ruseşti, adecă puştiul din intrigantul birth sau aproape intrigantul thank you for smoking. Toată bolboroseala parcă ar fi rezultatul unui braistorming-focus grup cu câţiva liceeni plini de coşuri, nopţi pierdute în hăţişuri gamereşti şi ceva şpirit sadic plus aplecăciuni către rap: bă, deci puţă asta a scăpat de homelessu' obsedat şi de pimpu' homo,  fuge, pistolu' l-a găsit deja ala care dă cu mopu' în veceu, si acu' ce facem bă cu puştiu' că mai e oră de film, nuş bă îl băgăm în central park, dă nas în nas cu o gaşcă de hipioţi şi ăştia îi dau nişte iarbă, se trezeşte la dracu în praznic a doua zi, în mexico undeva, e pus să spele podele, urlându-i-se în ureche apurate gringo, maldito, ba nu bă, am io o idee mai şmecheră, puştiulică se ascunde într-o furgonetă plină cu jucărioare, dulciurele, prostii, e găsit de o familie de pedofili care îl iau acasă, în cuibuşoru unde fac filme porno-sadice cu studio, jucărele, de toate plus o trusă cu scule ascuţite bine şi celofan pe jos, da bă, supercalifragilistic, asta rămâne :))
scenă testosteronică

şi aia cu pedofilii...curat vindicativă :)
 

 erată pedofilă :D
ps: sus numitul puşti acu 4 ani


acum :D

3 comentarii:

  1. l-am vazut acum vreo 3 sau 4 ani. Nu mi s-a parut rau. aia doi pedeofili erau bolnavi nu gluma. trebuiau ucisi "dexter style" :))

    RăspundețiȘtergere
  2. ai perfecta dreptate, dexter style le trebuia, dar mi-a placatut si miscarea aia feminin-justitiara ;)

    RăspundețiȘtergere
  3. @m@ri@n, in prezent, si Dexter ar trebui ucis Dexter-style.
    @Adina, the kid looks goooood!

    RăspundețiȘtergere