Despre cum am încercat să citesc Palahniuk

Săptămâna trecută am trecut pe la Cărtureşti şi mi-am făcut plinul de cărţi, din alea la ofertă, la 10 lei, îmi iau eu una despre Frida, alta despre o conspiraţie vaticanistă, câh din ăsta bun de olfactizat pe metrou, tren, naveta spaţială, care aveţi, mai era una, ah da, Furtuna de gheaţă, kinkiness poate nu atît de bun în stare kinestezică, mai aruncă vecinu de scaun un ochi, se cruceşte şi se duce două locuri mai încolo şi când să plec, văd dosită într-un colţ, în ţiplă, frumos, protejee, o carticică de chuck, palahniuk nu altu', îi citesc timidă dosu' şi ce mi-e dat să văd, wow-isme, mai tare ca fight clubu' cică, păcălită, of course, de glodu' comercial o arunc în coşu' zilnic impulsionată fiind şi de simţământul refulat al literei stacojii: n-ai citit palahniuk? (şttt). Plotu' e cam tâmpiţel, doar aparent, probabil, implică o grupare eterogen-căpiat-penibilă, valpurgică, nudistă, opc-istă, cu sediu de agenţie imobiliară speculatoare de casoaie bântuite, sectă ce pleacă în căutarea unor pagini umplute cu descântece aducătoare de moarte. La început a fost cuvântul, ăla alfaist, creator, ăsta e cât se poate de omegist, shivaist, instersant cum presupoziţia unor versuri cu rezultate morbide este luată atât de în serios şi facut din ea fir roşu, liant de morţi vraiment subite şi inexplicabile, amuzantăe  premiza însăşi, abordarea ei scoţând la iveală o gândire magică, superstiţioasă sau poate e vorba doar despre un thriller balonat de umor negru şi dezlânism personagistic, nu ştiu dacă am să ies din acestă dilemă pentru că nu ştiu dacă îmi pot continua lectura în condiţiile unor astfel de pagini

nu mă înţelegeţi greşit nu e vorba la mijloc de publicitate negativă, nah cât dai atâta face, atâta face cântecul de leagăn al lui chuck :P probabil am să o continui pentru că vreau domne să văd la ce concluzie ajung căutătorii ăştia de cai verzi pe pereţi platonicieni (oficial umbra e obsesie :D)

Tweet