My Blueberry nights

cat power-the greatest
Marele Kar Wai Wong, născătorul unor minunăţii precum 2046, In the Mood for Love, Chuncking Express, Fallen Angels se apucă de reîncălzit...tofu şi îi iese o plăcinta cu coacăze. Fluxul sevei care trece prin colajul de povestioare din chuncking express sau fallen angels se căzneşte să umple fibrele aluatului de faţă, drenajul se dovedeşte a fi însă unul cam anevoios, coca se pleoşteşte, casa se umple de fum.

Strofele sale filmice sunt “lost in translation”, furnicale, muşuroieşti, dar atât de bine centrate pe individ, ca un focus ubicuu, concomitent, fără a cădea într-un joc destinic, dominoic în stilul lui Innaritu să zic. În My Blueberry Nights ceva s-a pierdut pe drum însă, vivacitatea, dinamica, veridicul istorisirii, rezultatul fiind un fel de New York I Love You (făcut în întregime de woody, dar păstrând fugitismul somnambulic al lui kar wai),  atenţia pentru sfera individualităţii s-a păstrat însă, au ieşit câteva personaje bine delimitate care au beneficiat bineinteles şi de aportul unor actori cool, jude law face treabă bună, norah jones pe lângă faptul că are o voce şi nişte melodii eterice se descurcă destul de bine şi actoriceşte, chiar dacă băţoşismul, crisparea personajului, mie una nu mi-a picat cu tronc, insa factorul compensatoriu a venit din partea unei natalie everfescentă, gambleriţă, fugară şi din partea unei rachel de asemenea…suculentă :D
S-a dorit adaptarea până şi a câtorva melodii preferate ale regizorului, deja mă calcă pe nervi atâta ciuntire, dar din punctul de vedere al ochiului publicitar şi al înmulţirii pâinilor, pardon plăcintelor, pentru publicul vorbitor şi întelegător de lengua engleza e un numa de bine.

PS: Mergeţi fraţilor la Portertul luptătorului la tinereţe (văzut azi, plăcut maxim, de scris în curând :D)

Tweet