Modalitatea în care sunt urmărite personajele cumva la pas, din spate, observaţional, mă duce cu gandu' la van sant, dar noe adaugă un sigiuliu masochist rarisim. Nu prea văd ce aş putea comenta pe marginea scenei violului, e de o cruzime frenetică, bolnavă, dar jos pălăria pentru îndrăzneala de a împinge limita vizualului pân' la membrana suportabilului. Din această scenă-nucleu porneşte un orbital spiralat pe care se mai asează câte un atom, mai sărac în energie, deci câteva puncte de maxim izbitoare, între ele o materie incertă, o materie rulou desfăşurată în răspăr, mişcare cumva cu scop soteriologic, recuperator, lăudabilă fentă, noe apasă frâna temporală, derapajul e inevitabil, scopul, destinaţia, măreţe, mersul de-a-ndărătelea ajunge pân la subtilităţile odiseei spaţiale, să faci subtilităţi pe marginei unei subtilităţi, nah, tot de obsesia spiralei ţine, am ameţit, pun punct.
marți, 30 noiembrie 2010
Irreversible
Efectul pliculeţului lui noe (marfă pură) se menţine, aşa că am îmi continui periplul levitatoriu până ce dau cu capu de acest film-demonstraţie, film-carusel, dracofilm, fil-chim-ce-ţi-şade-n-gât, film-martor. Enter de void- halucinogen, irreversible-halucinant, eu-maimuţa în faţa bolidului paralelipipedic. Începutul filmului e uzumakian, năucitor, iar pe lângă mişcarea titirezică a camerei, ceea ce ni se proiectează pe retină ţine de o coborâre dantească, sodomică, gomorică, apocaliptică, noe mamă tartorul dracilor te încununez :D.
Modalitatea în care sunt urmărite personajele cumva la pas, din spate, observaţional, mă duce cu gandu' la van sant, dar noe adaugă un sigiuliu masochist rarisim. Nu prea văd ce aş putea comenta pe marginea scenei violului, e de o cruzime frenetică, bolnavă, dar jos pălăria pentru îndrăzneala de a împinge limita vizualului pân' la membrana suportabilului. Din această scenă-nucleu porneşte un orbital spiralat pe care se mai asează câte un atom, mai sărac în energie, deci câteva puncte de maxim izbitoare, între ele o materie incertă, o materie rulou desfăşurată în răspăr, mişcare cumva cu scop soteriologic, recuperator, lăudabilă fentă, noe apasă frâna temporală, derapajul e inevitabil, scopul, destinaţia, măreţe, mersul de-a-ndărătelea ajunge pân la subtilităţile odiseei spaţiale, să faci subtilităţi pe marginei unei subtilităţi, nah, tot de obsesia spiralei ţine, am ameţit, pun punct.
Modalitatea în care sunt urmărite personajele cumva la pas, din spate, observaţional, mă duce cu gandu' la van sant, dar noe adaugă un sigiuliu masochist rarisim. Nu prea văd ce aş putea comenta pe marginea scenei violului, e de o cruzime frenetică, bolnavă, dar jos pălăria pentru îndrăzneala de a împinge limita vizualului pân' la membrana suportabilului. Din această scenă-nucleu porneşte un orbital spiralat pe care se mai asează câte un atom, mai sărac în energie, deci câteva puncte de maxim izbitoare, între ele o materie incertă, o materie rulou desfăşurată în răspăr, mişcare cumva cu scop soteriologic, recuperator, lăudabilă fentă, noe apasă frâna temporală, derapajul e inevitabil, scopul, destinaţia, măreţe, mersul de-a-ndărătelea ajunge pân la subtilităţile odiseei spaţiale, să faci subtilităţi pe marginei unei subtilităţi, nah, tot de obsesia spiralei ţine, am ameţit, pun punct.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
scena cu violul e cumva mai sadica decat cea din blue velvet?
RăspundețiȘtergerema uit in noaptea asta si iti spun :))
RăspundețiȘtergereprima data cand l-am vazut-pe cultural- mi s-a parut atroce, horror, cumplit. acum mi s-ar parea plicticos, un exercitiu abil de manipulare vizuala.
RăspundețiȘtergeredaca nu-mi acceptati comentariile nu mai intru pe aici:)
'violul' e de fapt o sodomizare irealista de vreo 9 minute, tortura, omor toate cele. clar, noe e dezaxat, dar ...talentat. nu stiu cine altcineva ar fi reuist sa fie atat de desagreable.
RăspundețiȘtergeremonica are curul mare, dar e o femeie splendida si plina de gratie/gratii.
@ lolablau cum sa nu accept mey comentariile tale, mi-s mama dolores, plus ca-s la obiect, ele, comentariile:)) vad ca monicai ii cam plac violurile...artistice :p vad ca joaca si in blue velevetui recomandat de marian...d c zici totusi ca e irealista pt ca-s multi nemernici pe lumea asta, din pacate?
RăspundețiȘtergerefilmul asta o sa ramana in memorie prin scena violului ... Imi aduce aminte de Ion al lui Rebreanu :)
RăspundețiȘtergere@klausen interesant cum te duci tocmai la ion, da si aia scena "memorabila" :D
RăspundețiȘtergere@marian sunt doua violuri f...diferite, plus ca in blue velvet nici nu pare viol 100% :))
RăspundețiȘtergereCred ca-s diferite si prin incarcatura psihologica, In Irre este violenta aceea bruta, animalica, in care oricine poate fi agresorul, iar in Blue V. este masca raului insusi. Imi place mult Lynch. Citeste-i si cartea, Cum sa prinzi pestele cel mare. E multa lumina in tot intunericul ala care-l raspandeste prin filme, dar Inland Empire m-a dezamagit si pe mine, desi Grace Zabrinskie joaca foarte bine.
RăspundețiȘtergereDespre asta am scris cate ceva, http://feeria.wordpress.com/2008/12/03/cum-sa-prinzi-pestele-cel-mare-david-lynch/
RăspundețiȘtergereAm aflat mai multe despre viata lui Lynch- aia culturala, artistica, tipul nu e filmele sale. :D E intereasnt- ca persoana, ca personaj.
@ irina merci de recomadare, sunt curioasa cum suna lynch pe hartie, poate cartea o sa fie un fel de cod al "limbajului" sau artstic ;))
RăspundețiȘtergere