Vaticanu' şi emailu'

Nu ştiu de ce şi cum, dar mai pun mâna, cu ochii închişi pe câte un graal fals cum e cărţulia de faţă şi ajung la concluzia că oricât de criticat ar fi domnu dan brown nu-s prea mulţi care să reuşească performanţa de a pune pe cârtie intrigi monahale, vaticăneşti, aşa zis francmasone, serial-killice curgătoare, urmând un blood line narativ care merge paralel şi concomitent cu cateva staţii bune de metrou. În speranţa unei astfel de intrigi l-am prins de-un rozariu pe spionul lui dumnezeu (nume uşor bizar, copertă de asemenea-prezentată  de mademoiselle critique ketty- care duce cumva în sfera unor cărticele de nişă menite să te atragă de partea unei dogme), dezamăgitoare evidenţa plot-ului, plus adende gen un email printat, un email într-o carte, cu antet şi toate cele, mai lipsea un pop-up cu vreo reclamă modistă.  Genul ăsta de literatură întoarce cumva fundul postmodern şi ne dezvăluie un înţeles...gaunos. Un călugăr ia la căsăpit pretendenţii la scaunul papal, omuciderea lasă semne care cerşesc decriptarea în aşa măsură încât se dezabiază de tot misteru...n-am rezistat la atâta facilism, la atâta striptease de corolă ofilită, plus că scriitura e dezlânată, impotentă, se vrea a fi cool din toţi rărunchii, pe bune de n-aş citi cu degetele îngheţate şi cu ochii înlăcrimaţi (de la canceru' asta, normal :P) nişte brown...neah...momentan mă delectez cu ceva literatură chineză post ww2 ;)
emailu' cu pricina

autoru' pare a împrumuta şi din frizura nerdy, donaldtrumpiană a lui nea brown ;))
Juan Gómez-Jurado

d.brown

Tweet