miercuri, 29 decembrie 2010

Lynch pe hârtie

La recomandarea Irinei (arigato :) ) l-am descoperit pe lynch cel adevărat, unul-născut, hai totuși să nu mă hazardez fibrilatoriu în revelații, dar cel puțin o bucată din măreața-i ființă, o așchie, un franjur de giulgiu tot am colectat în vârf de pensetă historiană. Lynch-omul e cum altfel decît un borcan dând pe dinafară de spiritualitate cu etichetă pe care scrie made in tibet, depozitat într-un beci ascetic al cărui ecou răsună  mantric. Cum să prinzi peștele cel mare e o mânuță de semințe edificatoare și prietene (de această dată) solului bogat în tabula rasa (ăla din mintea mea)...nu m-aș fi gândit că sfinxul lynch (cel din ultimii ani) poate fi atât de clarisim, înmânându-mi cheia inlandului său, frumos lustruită:

Oamenii spun uneori că un film e greu de înțeles, dar eu cred că ei înțeleg mult mai mult decât își dau seama. Pentru că toți am fost înzestrați cu intuiție-efectiv, avem darul de a intui tot felul de chestii.

Cinematografia se aseamănă foarte mult cu muzica. Poate fi în totalitate abstractă, dar oamenii au tendința să îi dea un sens intelectual, să o transforme în cuvinte. Și când n-o pot face apare frustrarea. 

 Însușirile negative sunt precum intunericul. Deci ce e întunericul? privești în beznă și vezi că, de fapt, nu este nimic: el reprezintă absența unui lucru. Aprinzi lumina și întunericul a dispărut. Dar lumina solară, de exemplu, nu te scapă de însușirile negative. Așa că, ce lumină te poate scăpa de ele, așa cum lumina soarelui de scapă te întuneric? Este lumina conștiinței pure, a eului propriu- lumina armoniei.

și multe alte vorbe de duh aidoma despre cum s-a creionat miezul filmelor sale, de la eter la termeni tehnici, despre disciplină și meditație, despre kubrick, despre eșecul dune, despre Idee și nașterea ei...eliadească, căreia îi este suficient un brânci, în lipsa unui plan general gândit dinainte. O cărticică pe care o citești dintr-o sorbitură...dar ce sorbitură, ce sipet, mai că îți curge pe bărbie esența upanișadelor...de te lynch pe degete :).

5 comentarii:

  1. da, foarte fain ce-ai pus în talic.
    intuim... însă uneori apare şi dorinţa de a ni se confirma. când treaba-i mai dubioasă, ne întăreşte argumentu şi ne asigurăm că n-am scăpat alte sensuri.
    eu unu cam la toate filmele lui ăsta, mă bag pe urmă să citesc reviews. Eraserhead rămâne favoritu meu, chiar şi dacă nu i-aş fi găsit sens. Mai horror atmosferă, nu cred să fi pătruns prin alte filme.

    Island Empire nu l-am văzut. Încă nu mă simt în stare; dar sincer, m-au atras scenele alea creepy cu iepuri. tre' să-l prizez într-o zi calmă :p

    RăspundețiȘtergere
  2. de acord cu dorinta confirmarii...nah aparteneta la un grupa de pareri similare e omeneasca si reconfortanta... inland de prizat intr-adevar, eu l-am vazut in 3 re"prize" :P... n-am vazut eraserhead inca, mi-a placut f tare elephant man, unde nu-ti trebuie intuitie, poate doar o ceasca de ceai si...o zi agitata :D

    RăspundețiȘtergere
  3. Ma bucur c-ai citit cartea! Mai e una, "Lynch on Lynch", care e tentata rau. Dupa ce i-am citit cartea am descoperit ca e si pictor- si-i place si fotografia. A avut si expozitii. Un artist chiar complex, iar filmele sunt o bucatica din el, si nu exclusiv definitorie.
    Mmm... presimt o seara Lynch. :D Asta daca nu cumva mai apar episoade noi la Gilmore Girls. :)))
    (te-am oripilat instant :D )

    RăspundețiȘtergere
  4. @irina dap, complex omu, merci de pont, o caut si pe cea de-a doua...:))auzi tu, oripilant...doar ca nu ma uit la seriale :D

    RăspundețiȘtergere
  5. Ce mi-a plăcut bucăţica asta de Lynch. Ţin minte că am găsit-o cu 5 lei, aruncată într-un maldăr de alte cărţi cu titluri neinteresante şi am strâns-o la piept ca pe comoara ce s-a dovedit a fi.

    RăspundețiȘtergere