Shaun of the Dead

Când am elogiat stârvurile zombieland-ului stalker spunea că nu prea s-ar compara cu principala-i sursă de inspirație de peste atlantic. Adevărat! prin venele zombielor de angliterra curge sânge albastru accelerat de fluxul unei umori vâscoase, blocată însă branular și dramatic pentru a face loc unui ac-țăruș ruginit, conform prescripțiilor unui tratament...sociopat. Umorul englezesc e prezent conștiincios la datorie purtând pe brațul stâng o pleură grosă de sadism elegant, asortată cu melon, baston si umbrelă pe care nu se sfiește să ți-o bage în ochi de cum te zărește la colț de stradă cumpărându-ți un ziar și un pachet de țigări spunându-ți british pe fondul gâlgâielilor purpurii ce-ți țășnesc frenetic și freatic din găvane: sir, would you mind, i saw this newspaper first. Filigramu-i stelat  se țese între cunoscutele-i extreme, gâdilat de zenit în creștet și de nadir în tălpi. Trecând la o croiala ceva mai dermă, simon pegg s-a născut parcă întru slava, preamărirea și interpretarea psudo eroului sadico-parasimpatic, uita-ți-vă numa la mutișoara-i tâmpo-adorabilă

 pe axa hegeliană from dusk till dawn-shaun of the dead-zombieland-snow dead hălcile nu-s așezate omogen ca la băcănie și asta e îmbucurător, se mai împrumută câte un picior, un maț, un plex sfârtecat, însă analiza de laborator diferă de la un microscop la altul și altfel încregătura zombie are și ea subspeciile ei. Bisturiul american e mai blând cu cobaii săi, pe aia neafectații îi tratează cu binețe, îi unește, le pune muzică, astfel ca ochiul cercetător să-și înghită popcornu masticat corespunzător și să plece acasă gratificat că încă mai există speranță pe terra chiar și în condițiile unei zobiepidemii. Pe de altă parte cercetătorul britanic vrea să asiste la experimente nebunești, neacreditate, underground, folosind instrumente slinoase, halate soioase, fiind ceva mai nemilos cu subiecții, păstrându-i pe unii conform unui princpiu deloc democratic și pe bază de afinități, urmărind însă factorul social, căutând aristofanic tragicul și eschilic comedia. Experimentul e reușit zic eu și de o parte și de alta, iar cel insular e mai bogat în efecte secundare, în laterități, căci mușcă puternic dintr-o felie fetidă de existență regăsibilă pe tarabele măcelăriei cotidiene pe când hollywoodu' rămâne hipercumpărător fidel de hălci dopate, vidate, frumos ambalate :D

Tweet