Drumul spre perfecțiune al balerinei-entitate e presărat cu băltoace bulimice, compromisuri previzibile, concurențe predictibile, dar mai ales cu dorința-necesitate de expandare a sinelui, de cunoaștere dihotomică a lui, de îngemănare budistă contructivist-escatologică. Darren se înhamă la o treabă grea: decojirea pleurelor care ne protejeză de viforul și tumultul cotidian alegând un derm cu pretenții aparente-baletu', aprinderea surcelelor așa încât drumețul să aibă în ce foc să își frigă bezeaua și mai ales ca ea să aibă gust și înțeles, să scoată din balerina-natalie o fațetă poate mai puțin vizibilă, matrioșka poveștii înghițind-o pe nemestecate și pe cea a performanței actriței-natalie.
Dedublarea intru perfecțiune face legământ freudian cu descoperirea exploratorie a sexualității, din nou darren merge la concret, știe bine cât îl ține plapuma referențialului și dosește sub ea accente horror, nevrotice, cvasiporn din dorința arzătoare de a avea cât mai muți martori oculari cu perspective distincte. Sunetele...sunt în așa fel prelucrate, îmbrăcate în triluri, foșnetul rochiilor sună a fâlfâieli de penaj, șoaptele, pașii, ușile, toate sunt adaptate mediului-obsesie-ornitosferic, balerina își însușește carnal rolul, devine una cu universul-lebădă. Panteism la puterea buddha.
Un seism al cărui epicentru cu greu îl depistezi, când crezi că l-ai găsit se mai crapă o falie sub tine, blaga ar fi fost bucuros să-l ia supt o haripă pe maître darren căci el nu distruge domne corola de minuni a lumii. N-am făcut decât să scociorăsc o leacă colbul, m-am umplut de praf și mi-am încețoșat privirea, aștept sedimentarea și o viziune ceva mai clară.
mi-a placut foarte mult filmul dar preferatul meu ramane the fountain. Interpretarea oferita de Portman este fabuloasa (nu am avzut de mult O asemenea interpretare).Fosnetul si falfaielile sunt excelent redare, iar acest lucru se datoreaza poate si lui Manselll (cu tipul asat lucreaza mai mereu Darren).
RăspundețiȘtergereda...the fountain e mult mai eteric, nici eu n-am mai vazut-o pe natalie in asa hal de bine de la leon incoace (exagerez o leaca :P)
RăspundețiȘtergereIo m-am mai gandit ... Ie o capodopera, dom'ne ! ... Pe bune ...
RăspundețiȘtergereie domne, daca ne mai gandim cateva zile la el ii incropim si un pui de templu :D
RăspundețiȘtergereAla-i Vincent Cassel?
RăspundețiȘtergereOk, m-ai convins.
yep, el e, in carne si oase :D
RăspundețiȘtergereAm vazut-mi-a placut mult mult! :D
RăspundețiȘtergereA jucat excelent Portman. Cred ca daca-si "amintea" cum a jucat in "Closer", putea scapa de metamorfoza cam dureroasa, si tragica la final.
In urma filmului, am declarat- Aronofsky, devii preferatul meu!
:) ma bucur ca ti-a placut si ca ai revenit cu parerea prosapata, buna asta cu closer-ul ;)) nush daca ai vazut tot d aronovsky obsesivul pi :D
RăspundețiȘtergereDa, Pi- e primul film al lui pe care l-am vazut. Mi-a placut foarte mult... chiar, l-as revedea! Am vazut si The whrestler, si pana si ala mi-a placut.
RăspundețiȘtergerefilm comparabil si infinit mai bun decat swan e La Pianiste din 2001.
RăspundețiȘtergere@gadjo da, il stiu, am sa ma uit daca zici ca e infinit mai bun :P aseara m-am uitat la cica sursa de inspiratie a lui black swan,un animee japonez :D, ma rog nu sunt chiar atat de asemanatoare
RăspundețiȘtergereAm scris si eu despre el, am citit si cand ai publicat tu, dar desigur ceea ce am scris eu nu se ridica la intaltimea articolelor tale.
RăspundețiȘtergereFilmul mi-a placut, foarte mult. Prefer subiectele bazate pe dualitate si lupta interioara celor fortate, ale unor drame mult prea mult discutate si ridicate in slavi. Dupa cum spunea si nenea Balzac, "durerile cele mai cumplite ale omului sunt cele pe care si le face singur", si cred ca nu se abordeayza suficient acest aspect in cinematografie. :) Desigur, asta implica si niste viziuni marete, iar aceste viziuni nu se prea vand...
da, subliniasi foarte bine modalitatea in care vandabilul, comercialul tre sa poarte povara zicalei balzaciene :D si aronofsky a facut asta cu stil :D
RăspundețiȘtergere