Zombieland

Am cam ocolit filmul ăsta de teama unui cinemapuștism suprasaturat în bășcălie americănească intinsă ca peanut butteru’ pe o felie groasă de stereotipii, DAR surpriză! îl pot băga cu încredere în aceeași oală bolborosindă alături de ciupercile otrăvite scott Pilgrim și kick ass, adică alături de acest tip nou și destrăbălat de filme nebunești, ieșite din schemă, pocnite în occiput și puse pe căsăpeală cu arme din categoria beyond the line, scuipătoare de semințe în creștetul univitelin al fraților incestuoși: bunul simț și  logica, dar care îmbrățișează duios sadismul, gamerismul și o topică (nu doar lingvistică ci și actional-vizuală) feliată milimetric, supurândă, deșteaptă.

 

Tocmai când aveam senzația că subiectul apocalipsă e vetust și ferfenițit, că n-a mai rămas niciun virus mortal de răspândit, vreo planetă cunoscută invadatoare pusă pe extincția omenirii, iacătă sfârșitul ne lovește din sfera unei pseudolumi psedomoartă și mâncătoare de human happy meal – Zombieland, o americă plină de zombie, unic suparviețuitor (așa crede el) puștiul din The Social Network, căruia i se pun în gură același vorbe curgător-inteligent-tranșant-sadice (omulețu’ ăsta e unul născut narator), un val vârtej în tandem perfect cu o înșiruire de imagini amuzante, satirice și eminamente sadice, probabil nu neaparat digerabile pentru neamatorii unui astfel de umor gri (cu pete sângerii). Că tot am menționat filmu' facebookului, zombieland e cam opusul lui pentru că: the best thing about Z-land, no Facebook status updates. You know, "Rob Curtis is gearing up for Friday." Who cares?

În ciuda aspectului său fragil, omulețu cvasiunic supravețuitor reușește să scape de homofagi ca urmare a unui check list savuros pe care îl respectă cu sfințenie, căutarea orașului de baștină catalizată de speranța găsirii unei familii vivide și neatinse de molima metamorfică îl mână într-o călătorie de-a lungul căreia descoperă și alți homo sapiens, mai ciudați ca el, dar liniștitor e gândul că măcar nu-s zombie. 

Tweet