Flashback-ul paşilor lăsaţi pe zăpada winnipegului mai jos numit m-a răscolit şi m-a pus pe dezgropăciuni, aşa că am frunzărit un album (impropriu spus, erau doar poze random, puse teanc intr-un plic insipid), iată ce am descoperit:
io :D, pe spate scrie
Adi, la 5 luni, ciudat, ai mei nu m-au numit aşa niciodată...variaţiuni au fost: adina, adiţă, adica (aşa îmi zicea baba geta de peste drum :P), adi o poreclire antegrăitului meu, fără aprobarea mea brrr
m-am tot gândit cu cine să-i analogizez cinematografic, dar parcă nu-mi vin multe piste in minte (poate mă ajutaţi voi :P)...tata arăta cert ca un...rebel fără cauză, revoluţionar cu idealuri...mama nuş...tolstoiană :) năravu' le-a rămas neschimbat
cam asta mi-a fost mimica toată copilăria, nemultumire, greaţă sartriană :))
foarte frumoase poze. cred ca in prima ipostaza ne regasim cu totii in albumele vechi ale familiei.
RăspundețiȘtergeremc, mc :)da, e un must have genul ala d poza :P
RăspundețiȘtergereFrumosi parintii tai, si tu deasemenea. Taica'tu seamana cu un actor, dar nu-mi vine numele in minte acum :-?
RăspundețiȘtergere