Kontroll

Underground fairy tale îl boteza cineva pe facebook. Lângă patina gentilă a acestei nomenclaturi merge trasă și o tușă de dark side căci la mijloc, între șinele de metrou, stă un personaj malaxat în vâltoarea unei identități balcanice încovrigate (filmul e de sorginte ungurească) și totodată vortexat de un lăuntric oprit cumva între stații, între luminița de la capătul tunelului aducătoare de necunoscut, glorie posibilă, afirmare potențială și grota reconfortantă a nimicniciei. Tot acest tumult osmotic, toată mișcarea asta de dute vino tangiphoric e încotoșmănată într-un cojoc neaoș, drăgălaș foc: o bandă, patrulă, grup necioplit și eterogen de controlori de bilete

 

își duc amarul vieții luând la întrebări călători ilegitimi care se dovedesc a fi adevărați saltimbanci și alergători de cursă lungă

 

dau peste călători cel puțin interesanți cărora parcă nu le vine să le ceară beletu

orice underground care se respectă are villainul său, unul dintre cei mai reușiți și mai obscuri 

în tura de noapte te bagi la o ruletă rusească

 iar la finalul unei zile istovitoare de muncă reflectezi și iei măsuri

 Filmul ăsta a fost o reală surpriză pentru mine, e în egală măsură entertaining, e creepy atât cât trebe, bate cu bețele în toba deontologiei profesionale și zăngăne la coardele lirei metamorphozei individuale de-ți piuie urechile, dar cohleul tău e fericit gâdilat fiind de o muzică armonică și atât de...vecină ( music from the hungarian room), parcă regret că n-avem și noi controlori de bilete în subterană.

Tweet