Ăl mai misogin film. Studiu de caz: The stoning of Soraya M.

Acu ceva vreme mi-am propus să aflu cu ajutorul vostru (mulțumesc Jovi, Richie, Marian, Meropi, Claude, Alex, Anda, Sis and Cristina) cam care e ăl mai misogin film din câte văzurăți, în colecție se adunară de diverse mărimi, forme și intenții după cum urmează: 

• Seria M.A.S.H, am văzut prea puțin, dar oriunde e loc berechet de uniforme kaki e prea puțin loc de fuste :D 

• Seria de femei frumușele și flușturatice pygmalionizate în vreun fel sau altul: Pretty Woman, Malena

• Seria de violări în...serie: Irreversible, Dogville, I spit on your grave, Bad guy

• Misoginul cu mănuși : In the company of men

• Seria Bond sau filme precum Crank unde femeia e tipologizată de la o extremă la alta fără răgaz de hibridizare

• Cazuitățile și substratul încotoșmănat în straturi frumos stilizate: animațiile Disney (Mica Sirenă), bombonica An education, poate și Black Swan (spune Anda, curios exemplu, dar dacă e să-l privești din unghiul ăsta, să-i dai penele în lături atunci ajungi și la un strat dermic împunși de perii stereotiporozei )

n-am văzut încă Boxing Helena și The Girl with the Dragon Tattoo despre care spuseră-ți că-s misogine, dar am să le văd, promit :D

Studiu de caz: The stoning of Soraya M.

Însă am să mă opresc la o categorie specială: filme aparent misogine, care ne vorbesc despre un caz de discriminare ce intră deja în sfera drepturilor omului. Un film document, mărturie, un dinte de lapte pentru o măsea de ținut minte, un film testamentar care ne spune crud povestea reală a unei femei vortexate într-o lume absurdă, prăfoasă, masculină, paternalistă și misogină, până să ajungi la mahonul logicii tre să dai la o parte mulți vălătuci inecăciosi fabulatorii de rumeguș nesuferit. 

Io nu înteleg o chestie la predudecățile astea orientale: bă dacă tot iți consideri femeia proastă, bună de făcut covor zburător, îi limetezi educația, șifonierul, lumea, de ce dracu o tot îmbrobodești în și mai multe reguli tâmpite, de ce ți-e teamă bă, ce-ți face mă muierea ta slabă dă înger, bă dă nu v-aș frige cururile pe băț la foc valpurgic, mama voastră, știți să aruncați cu pietre ha, bă da vorbe, vorbe știți ce-s alea, se folosesc în loc de pietre de vreo câteva mii de ani incoa, parcă ați fi dracu maimuțele lu kubrick, da cine mama dracu sunt io să vă judec paradigmatic, sper ca într-o bună zi să le pice muireilor voastre vălurile dă pă moace ca perele coapte să li se vadă buzele și limba mișcându-se și să vedeți atunci ploaie de pietre. 

Dacă aș fi avut o biblie pe post de pernă aș fi îngânat, frecând între dește un rozariu, uite domne atavismu si recurența patimilor christice, doamne ajută. Apropo...dacă Mel Gibson punea mâna pe subiectul ăsta atunci controversa din jurul său s-ar fi ridicat până la cuiele patimilor răstignitului și mulți pumni ar fi aruncat pietre și poate s-ar fi zguduit pământul și ar fi căzut toate vălurile :D

În toată țărâna sătucului ăluia uitat de lume și a stratului gros de smog prejudicios și-a făcut loc ceva floristică impresionistă, așa ca să mai îndulcească absurdul suprarealist:

                                                                 Claude Monet

  

Tweet