M-am convins, Peter Greenaway e maestrul disecției, apologetul taxidermiei, geniul malefic-autist al scalpării șpiritului pentru care trupul este un graal, un cod, un cifru de care se poate dispensa cu o ușurință incredibilă, însă dându-i o semnificație post mortem idolatră vecină cu frenezia ecumenică a vestalelor. Incredibilă viziunea acestui regizor, îndrăzneala drăcească de a arunca în același ceaun cartilaje din toate speciile artei pe care le ronțăie nesățios pân la măduvă, poezia, pictura, muzica, fotografia, caligrafia, gastronomia își pasează semiotic portocala, șe țin de mânuțe într-o horă valpurgică de iele despuiete cărora apuci să le vezi umerii și coapsele de marmură și rămâi perplex ca...fraieru :D. Dar să las utrenia către demiurg și să trec la vecernia închinată creației sale. Filmul casipornește de la jurnalul lui Sei Shonagon (Cartea de căpătâi) scris pe la 1002 (wow) plin tot de listuțe savuroase (postmoderne chiar, avant la lettre) de lucruri, de lăuntricisme personificate, vraiment încântătoare carte, probabil printre primele scrise vreodată (de o femeie sâc și niponă doble sâc!:P). Luăm parte la nașterea unei manifestări artistice, a unui nou vocabular-limbajul trupului în sine, cu sensu ăl de bază, caligrafia ieșită din papirus și trecută pe curat aka pe trup.
Instrumentul acestei manifestări artistice, cuvântul, suferă o transgresiune, este mutat pe un suport diferit, devenind unul cu acesta, la început a fost cuvântul și...trupul, îngemănate. Greenaway fecundează un bivitelism între mesaj și suport sau cum spunea McLuhan: the medium is the message, deci un regizor al timpului său. Tipul ăsta de osmoză sare gardul conținutului și se extinde ca rodu ăl bun și la nivel de tehnică vizuală, de instrumente audiovizuale, pe același ecran se deschid ferestre, note de subsol, subtitrări ale subtitrării, adnotări, recurențe, axe temporale, pictura și detaliul în aceeași încadratură, harta și legeda în aceeași ramă, panorama și plan detaliul în același frame și câte și mai câte matrioști bulversatorii care merg până la film în film, The pillow book fiind un fel de...The Book, The Publisher, The Writer and Her Lover :D Here is my own list of things that makes my heart beat faster:
The Pillow Book (1996)
The Cook, the Thief, His Wife and Her Lover (1989)
The Pillow Book (1996)
The Cook, the Thief, His Wife and Her Lover (1989) 
The Pillow Book (1996)
The Cook, the Thief, His Wife and Her Lover (1989)
Venus din Urbino, Titian
The pillow book via Venus din Urbino (detaliu)
Remarcabila scriitura la Greenaway. L-am vazut acu vreun an, o experienta demna de repetat zic.
RăspundețiȘtergere