In the Realm of the Senses

Atenționare, conținutul acestui film e de un porn-articism greu digerabil, greu suportabil celor care stau prost cu circulația aortică :D

Pe cât de plumbuit îi e conținutul pe atât de la îndemână îi e maniera de redare. Goliciunea și soră-sa mai activă, sexualitatea, se desfășoară cu o nonșalanță rarisimă, mundană, habituală de mai că nu-ți vine a crede că totul se desfășoară chiar sub privirile tale și fără acordul tău prealabil, da, ești hărțuit, însă ai toate șansele să îți placă :P. 

 De la un porn autentic te aștepți la anumite treburi și le primești, dar de la un film japonez făcut prin anii 70 descris ca fiind drama-romance parcă nu te aștepți să-ți servească sex cu toptanul. Însă toată parada de porn-articism e legitimă atâta vreme cât fătuca asta e de o perversitate ninfomaniacă educată în crescendo, împletită desigur cu un fir subțire de filosofare existențialistă...sexuată. 

 Genul ăsta de filosofare e regăsibil și la greenaway în the pillow book, dar acolo poezia e scrisă cu dibăceală, cu atenție la rimă și ritm, cu final apoteotic-ontologic, aici versul e alb, iar finalul apoteotic-patologic. Evoluția gradată a scenelor se desfășoară majoritar entre murs, 

aerul  înăbușit, cearșafurile boțite, pereții subțiri, dermu asudat, toate converg către un colț claustrofob unde îmi așez umbra ca-ntr-un căuș geometric (voyeuristă nah :P). Toate elementele care intră în contact cu protagoniștii devin prin simplă tangență lingvistică, gestuală sau factuală exclusiv elemente sexuale, 

are loc deci o extindere nebunescă a referențialului, suntem împărtășiți din graalul lor baphometic, convertiți, sacrificați întru mântuire magdalenică. Parcă cel mai tare la ritualul ăsta mă enervă rostirea sfeștaniei pe ici pe colo, unele replici puteau să lipseacă, un ritual mut parcă dispune de ceva mai multă profunzime și putere de transcedere. 

Tweet