Morgen

 dialog aproximativ, obsesiv, repetitiv:

-@#%!@*Alemania
-Morgen
-@#%!@*Alemania@#%!@*
-Morgen, omule, morgen!!!

 În cadrul NexT-ului, pe lângă scurtmetraje se mai difuzară și câteva lungmetraje ca de pildă Morgen. No bine, mulțam fain pentru proiecție. Molcomismu ardelenesc (no offense :P) se regăsește întocmai în pleiada de scene căzute pe gânduri, moțăinde, amorțite, contorsionate de cârceii unui staticism bolnăvicios, nejustificate de prezența vreunei eventuale semnificații adânci. Un tractor vine sacadat pe o tarla, și vine și vine, până ce i se termină poteca-șenilă, un om merge printr-o băltoacă de simt că-mi îngheață picioarele așteptând să iasă la mal, o camionetă conduce lin în noapte, toate pendulate leneș până în tinda reveriei și dincolo de ea.

O tăietură pe ici pe colo, un montaj mai sprințar, mai puțin convalescent nu strică, mi s-a cam luat de sfântă scenă filmată din sezut, sub un salcâm protector, moromețian, o scenă lungă trebuie să aibă și ea un rost, să îți inducă tensiune, măcar dacă e acompaniată muzical trece mai repede. Bun, trecând peste prăpăstiozitatea ăstor scene filmul e atât de neaoș încât parcă ai senzația că decorul nu e nici măcar decor ci o decupătură din topos, conservată, neatinsă, bio. Pentru privitorul exogen probabil că localismul pare incredibil de pitoresc, de…macrameic și bucolic reconstruit, însă nu prea cred că s-au amenajat intentionat prea multe, avem deci de-a face cu o veritabilă piesă de muzeu în perfecta stare de conservare. Din nou o gestionare leneșă, folosită însă avantajos.

La fel mă întreb cum vede privitorul aromân relația de imediată înfrățire dintre cele două personaje, căci cu siguranță îi este străin acest tip de bonomie străbună, de altruism, de gratuitate neșlefuită, de comunicare nonverbală, de bun simț veritabil, dezobilicat de mâzga instituțiilor opace și de placenta rece a civilizației. Frumoasă demonstrațiune versetică, povața mantrică, iubește-ți aproapele, se întrupează euharistic în sânul poveștii ăsteia simple, atașamentul, în ciuda barierei lingvistice, survine firesc, fiecare reprezintă pentru celălalt factorul exogen, însă nu patogen, fiecare găsește în celălalt completarea axiomei existențiale seci, formând un corp comun congruent, palindromic. Legământul ăsta nu ține de melancolisme și consfătuiri verbalizate, nici n-ar avea cum, și nici măcar gestuale, ci el se leagă în jurul unui pahar de țuică, a unui codru de pâine și a unui pachet de cărți. Schematic, simplu, frumos, povățuitor, exemplar, didacticist, însă tot nu-i iert melciozitatea :D

Tweet