"A visat că sprâncenele ei se preschimbă în două poduri ce duc la o gaură sfredelită între ochii ei. Gaura nu e acoperită și la ea începe o scară în spirală, care coboară până jos, în viscere. Trebuie să o urmeze, dacă vrea să afle cât de mare îi e teritoriul.
Trebuie să treacă prin sânge și oase, care inundă treapta de jos, înainte să se poată ghemui pe cea de sus, în uriașul spațiu de sub pielea ei. Apoi găsește un căluț de carusel și astfel are ocazia de a privi lucrurile încă o dată și încă o dată, și crede că acestea nu se schimbă în timp ce ea le privește, însă trebuie să fie așa, pentru că, de fiecare dată când trece prin fața lor, lucrurile sunt diferite. Simte că amețește, dacă nu sare o să cadă."
parcă e ceva tolkien în pasajul următor:
"Cu mult timp în urmă, când regatul era împărțit în mai multe compartimente,
ca o oală cu aburi, lumea lua călătoriile mult mai în serios decât le ia astăzi.
Firește că erau probleme evidente: câtă mâncare să-ți iei cu tine?
ce fel de monștri vei întâlni?
să-ți iei tunica albastră de rezervă, pentru pace, sau tunica roșie de rezervă pentru când nu e pace? Și probleme nu-chiar-atât-de-evidente, cum ar fi ce faci cu un vrăjitor
care vrea să te țină sub ochi."
Măi deci faci nişte paralele uneori de-mi stă mintea-n loc.
RăspundețiȘtergere:)))
RăspundețiȘtergereff fain!
RăspundețiȘtergeremerci, merci :)
RăspundețiȘtergere