marți, 22 martie 2011

Inglourious Basterds by Haruki Murakami


Citind cu sârg, în drum spre muncă, din cartea-monolit al lui maître Murakami- Cronica păsării-arc dau peste un pasaj tarantinic :D

Locotenenetul i-a cerut caporalului să-i aducă bâta și i-a întins-o doctorului. 

Veterinarul a ridicat-o și a ținut-o în dreptul feței exact cum procedează jucătorul de baseball care urmează să lovească. 

Era o bâtă de baseball obișnuită, de calitate nu tocmai bună și nici lemnul nu era finisat ca lumea. Era grea, dar părea de nădejde. (...)

Nu arăta deloc ca o bâtă folosită recent pentru a ucide două ființe umane.
 
(...)
-Mi s-a ordonat să-l bat pe individul ăsta cu aceeași bâtă până moare.

I-au prins mâinile la spate și l-au pus să îngenuncheze. Era un tip înalt, bine făcut cu brațe groase ca niște coapse.

Locotenentul a chemat un soldat, i-a dat bâta și i-a ordonat să-l omoare

o alăturare livresco-filmică ceva mai poetică găsiți la Anda :D


8 comentarii:

  1. foarte atipic pasajul, as far as i rememeber

    (am citit cam demult cartea, cel mai clar imi amintesc ca personajul principal se hranea exclusiv cu spaghete cu rosii :P)

    RăspundețiȘtergere
  2. :)) uite asta cu speghetele n-am retinut-o...e undeva spre final, printre povestirile de razboi ale batranului aluia ciudat...azi am dat peste un pasaj despre scalpare :D
    cert e ca fantana aia o sa-mi ramana in minte :D

    RăspundețiȘtergere
  3. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  4. Citisem si eu cartea inainte sa vad filmul lui Tarantino..e sesizata foarte frumos de tine legatura.
    Mie mi-a placut personajul pustoaicei care numara cheliile barbatilor pe strada ca part time job :))
    Scena cu scaparea e memorabila, mi se face deja pielea gaina.

    RăspundețiȘtergere
  5. multzam :)
    si mie mi-a placut pustoaica, tare efervescenta... :D
    plus fantana aia...

    RăspundețiȘtergere