Romance and Cigarettes

Sâmbăta asta, în unica zi din saptămână când aprind ritualic televizorul, a trebuit să-l sting la un moment dat că nah era doar ziua mumei Gheea, puțin respect, că doar la țăța ei sugem, bun deci în minunata zi de sâmbată bombardată fiind de fotoni, printre încep a distinge figura înpălăriată a lui domn Cristian Tudor Popescu bolborosind și fredonând (cam afon, no offense :P) ceva despre un cvasimusical cu o Kate Winslet  de zile mari. Zic hm zapping stops here, tre să mă uit.

Nu numai că am dat peste o Kate focoasă nevoie mare, mânuitoare de farmece necizelat-cărămiziu-ațățătoare de vampă cu accent irish, dar m-am lovit și de o Susan Sarandon simpatică și efervescentă mai ceva ca bicarbonatu' lu' mama în sfânta rețeță de negresă. Dacă în musicalul clasic arpegiile sunt așa un fel de autoelogiu narcisist, prea puțin compensatoriu și ajutător plot-ului, aici, muzica vine altruist ca pârghia întru susținerea poveștii și o face cu mult umor și putere de intruziune în dialog. Replicile sprințare închină morții pasiunii un necrolog hazliu, digerabil, eliberat de cătușele dramatismului,

iar forța lor resuscitatorie dă bolovanul la o parte dimpreună cu giulgiul trecutului și învie conștiința...amorului. Cântecele sunt al naibii de bine alese, playback-uite interesant, iar cadența lor te piruetește, îți dă drumul pe spate într-un pas de tango, te smucește când te aștepți mai puțin, te desincronizează, dar ușor ușor îi înveți pașii, nu fără bătături și plasturi.
Kate e cât de poate de wow :D

 și un Christopher Walken sado-simpatic foc :D

Tweet