301/302

Pe vremea când Peter Greenaway era deja veteran într-ale culinarului, depășind buza ceaunului, făcând din trupul unui biet amant un receptacul al vindicativului [ în The cook the thief his wife & her lover ], un giulgiu veridic, proaspăt, plin de resturi ofrănduite artei...culinare sau poate doar picturii, în acele vremuri tulburi-aburinde, de cealaltă parte a globului (in Coreea :D) ajungea astă pală de artă în bătaia de aripi a unui fluture deocheat de vânt purtând în trompe carapacea omului...pârjolit. 

Ne sunt puse pe tavă două vecine aflate parcă în aceeași situațiune exploratorie ca amorezii din La science des rêves, numa că aici descoperirea celuilalt n-are nimic de-a face cu fabulatorica, cu glucoidul, cu norișorii zburători ci cu angoasa, cu dezintegrarea fizică, urmată amenințător din urmă de cea psihică și mai apoi de cea spirituală.

 La science des rêves

 

301/302 

Pe cât de bulimică, de retractilă, de încapsulată  e ființa uneia dintre fete,

pe atât de expansivă, de haotică, de neconvențională e cealaltă. 

 

Însă la mijloc nu e vorba de un dihotomism clasic, de un yin și yang complementari, ci de două părți franjurate decupate cumva de la periferia unui tot important în alt context, neglijabil în cel de față.  Interacțiunea dintre cele două entități, le-aș numi, e incompletă, nu e niciodată o interacțiune propriu zisă ci e vorba mai degrabă de un input fără de răspuns și de un output lipsit de o sursă a priori. Mai precis una din fete, cea expansivă, încearcă să o facă pe cealaltă să mănânce din bucatele ei dichisite, însă biata bulimică nu face decât să regurgiteze atât metoda cât și mijloacele ei. De aici apare indignarea bucătăresei dusă până la nevroză psihotică și neputința mâhnită a celeilalte. Soluția împăciuitoare e de-a dreptul nebunească, flagrantă, imparțială în fața zidului moralei, implică ceva dexteritate și mult sânge rece, nu vă spun exact care e aceea, dar sunt sigură că o bănuiți odată ce mi-am început fraza cu festinul lui Greeaway :D.

 

vă trebe ceva dietetic după, poate un...cactus :)) 

ps: urmează o săptămână plină ochi cu obsesii asiatice :D

Tweet