Iepurașul expectorat de Julio Cortázar

N-am luat cunoștință până acuș de scriitura lui domn Cortazar (rușine mie :D) drept urmare macho Julio m-a luat frumușel de urechi și mi-a degurgitat un ghem de blană drept în creștet după cum urmează:

Când simt că o să vărs un iepuraș, îmi bag două degete în gură în chip de pensetă și aștept să simt în gât pufușorul călduț urcând ca o efervescență de sare aromată. Totul se peterce rapid și igienic, cât ai bate din palme. Imi scot degetele din gură și, odată cu ele, prins de urechi, un iepuraș alb. Iepurașul pare mulțumit, e un iepuraș normal, perfect, atâta doar că foarte mititel, ca un iepuraș de ciocolată, dar alb și pe dea-ntregul iepuraș. 

Mi-l pun în palmă, îi mângâi pufușorul cu degetele , iepurașul pare satisfăcut că s-a născut, freamătă tot și-și lipește botișorul de mâna mea, mișcându-și-l cu tremurul acela liniștit și gâdilător al botișorului unui iepure ce se freacă de o mână. Caută de mâncare și atunci eu (vorbesc de vremea când asta se întâmpla în casa mea din afara orașului) îl pun în glastra mare unde crește trifoiul pe care l-am semănat special pentru asta. 

Iepurașul își înalță de tot urechile, împresoară un fir de trifoi fraged cu o mișcare rapidă de morișcă a botișorului, și știu că pot să-l las și să plec, să-mi continui un rastimp o viață nu prea diferită de cea a atâtor oameni care-și cumpără iepuri de pe la ferme. 
Bestiar-Julio Cortázar 
 
Domn Cortazar mă înebuniși cu imaginaru dumitale gingaș-urecheat-expectorant :D

Tweet