Harry Potter and the Deathly Hallows: Part 1

Cu fiecare nou episod mă aștept să văd  pubera triadă din ce în ce mai hormonală, mai răzvrătită, mai mustăciosă, mai despuiată, mai cronică, iar așteptările nu prea îmi sunt fentate:

Acu ceva ani harry mi-era un fel de fetiș, imediat ce apăruse cel de pe urmă volum, în engleză (a se citi numa în limba mumă că altfel se produce o distorsiune care mușcă din aliterațiunea textului original ca din fructu oprit), am dat fuga la hipermarket, erau vreo 40 de grade cu plus, mă treceau toate sudorile tartarului în 105, economisisem (nah pe vremea aia mă sponsorizau ai mei :P), odată achiziționată n-am mai lăsat-o din maini până la ultimul horcrux, pân la ultima suflare împuțită de goblin (sau ce mama dracu or fi arătările alea)

Harry e mai horror decât ne-a educat cutuma cu bagheta înfiptă în popou, ne arată dark side-ul, se leapădă de pelerina alesului, se ceartă aprig cu roșcățelu (cel mai talentat din triptic, mon avis) și hibridează relațiunea cu amica cea creață la minte. 

 Căutarea și distrugerea  horcruxurilor aka bucăți din maleficul și hâtrul cică suflet al lui Cap de Mort  devine o povară cu transfer fluctuant de energie negativă fix cum a pățit-o dragu de hobbit Frodo. Apăi dacă tre să distrugi un receptacul din ăsta tre să-i bei otrăviciunea și să stai cu un picior în ușa sinelui.  

Concluzie:  e exasperant de exagerat în tipologizări, există as usual o festivitate-elizee, o nuntă de această dată [că nah oricărui eros își șade bine în poala thanatosului], menită să îndulcească fatidica cursă întru prinderea alesului, să îi dea o gură de apă unui maratonist gâfâind, urmată îmediat de învăluirea în dâra-vierme a dementorilor. E amuzant cateva secunde după care alunecă cu picioru pe mâzgă, muci de gnom sau ceva de aceeași consistență și verzeală și pică în prăpastia thrillerului :D Cred că asta m-a intrigat cel mai tare la astă sagă fie ea scrisă sau filmică, o încrucișare de laborator, un film-hipogrif [hipografie vizuală, o adaug lângă tangiphoră] ieșit dintr-un ceaun bolborosind dubios. Dar una peste alta nu-i rău, masterpiece-ul rămâne însă  Harry Potter and the Prisoner of Azkaban

Parcă să zic că întrezăresc oareșce împunsătură la adresa altei săgi :D

Nu-mi amintesc evident dialogul livresc și dacă el există într-adevăr nu ar avea nicio legătură cu concurența vampirică, nu-și arătaseră colții la vremea scriiturii, însă în film substratul sună cam așa:

-There were once 3 brothers , they were traveling alone a lonely winding road at twilight

-Midnight, mama always said midnight...(Ron uitându-se sfios la creața spumegândă) twilight is fine, better actually :D

-Do you want to read it?

-No

Tweet