Sympathy for Mr. Vengeance

Dacă vreunul dintre acoliții lui Baphomet va îndrăzni cândva să dedice un documentar, un mokuementar, un zelig, un omagiu filmic ăstui regizor sado-poetic atunci i-aș recomanda ca titlul materialului cu pricina să fie chiar numele ăstui film. Nuș ce a pățit omușoru ăsta la viața lui însă mai toată opera sa merge în stare de trezie, fără bălăngăneli bahice, pe roseline-ul vindicativului. Domnu Park adulmecă detectivist putregaiul uman, mi-l pune sub lupă supradimensionată de mi-l usucă,

 

Thirst/Bakjwi

mi-l leagă fedeleș de-un scaun,

Lady Vengeance 

își deschide frumușel trusa patinată de timp și uzanță îndelungată, își verifică cu migală ustensilele, își ridică satârele la lumina unui neon chior ca un dirijor de vintre, după care taie nemilos și iremediabil în carne vie, e ăl mai desăvârșit măcelar al vizualului, 5 stele...de grăsime domne:D:

 Știu, a durut sado-poeza :D
Odată ce-și aduce victima în stare cataleptică scoate pana și scrie poezie-narativo-descriptivă. Domnu Park știe cât să lase la macerat proza-pulpă, știe când e momentu prielnic să-i dea formă și gust, pe aia netrebuinciosă n-o risipește, mi-o taxidermizează și face din ea carusel pentru leagănu copchilului :D

oare cum o arăta căsoiu lu domn Park, o avea ochi de mangustă în loc de vizor, o mână vânătă pe post de clanță, o căpățână scalpată pe post de veioză :)) să las totuși familiei Adams ce i se cuvine. Uite că m-am intins pe coridoru frigorific plin ochi cu hălci și am uitat de Mr Vengence-personajul (de fapt sunt doi). Zig-zag-ul circular al celor doi vindicativi, acest dans al dublului, n-are o cătare precisă lucru ce conturează un halou extern, concentric dansului celor doi, un halou relativist, amoral, în undele căruia ni se aruncă pilula-placebo a digestiei ușoare. Aparent, omul nu e animal din născare, însă el devine întocmai atunci când e călcat pe coadă, iar când lama translucidă a absurdului îi zgândere bătăturile apăi fiara îi iese de sub derm. Frumos relativism, frumoasă împăcăciunea moralistă, frumoase încizii sarcastice, geniale încadraturi (as usual), frumoasă îndrăzneală domn Park :)

Tweet