Se vorbește în ultima vreme nu de existența unei cinematografii (și implicit a unui cinematograf) modern sau postmodern, ci terminologia s-a balonat, s-a hiperbolizat odată cu megatehnicizarea domeniului reieșind o paletă de termeni bombastici, megalomani, dar legitimi ca hiper-ultra-modern, inclusiv hiper-ultra-cinema. Este evidentă exemplificarea acestui exces ultra-modern la nivelul filmelor de acțiune, a francizelor, a transformerșilor, însă cum se manifestă ea la nivelul nepieritoarei industrii porno? Găsiți câteva răspunsuri orientative mai jos:
Crash, 1996
* * *
„În cinema, violența și sexul sunt supuse aceluiași destin extrem. Așa cum violența se desfașoară în mod hiperbolic, sexul e oferit la rându-i în spirala unui exces orgiastic. A ramas cu mult in urmă eliberarea sexuală a anilor post-1968, departe e senzualitatea soft cu pretenții șic din Emmanuelle, departe si pornografia șoc din Exibition. Restul pe Sex Reader
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu