Pulp Fiction. Cinema în doi timpi

"Cinematograful presupune acum un spectator cultivat de media, nu unul ușor de păcălit, față de care el instaurează un efect de complicitate, fondat pe o cultură a imaginilor si pe arhetipuri împărtășite. Filmele lui Tarantino sau ale fraților Coen, pline de referințe cinematografice* dar si la filmul noir polițist, la desenele manga, la BD-uri, la seriale, oferă modelul acestui cinematograf cu efect in doi timpi. Un film ca Pulp Fiction devine cult tocmai deoarece concentrează tot ceea ce constituie, în diversitatea sa de ghiveci, latura în același timp pestriță și in mod constant referențiala a unui conținut și a unei forme care fac mereu apel la ironia detașată. 

Atât look-ul, cât și dialogurile ucigașilor sunt sistematic decalate, într-un echilibru instabil cu figurile clasice ale filmului noir: un ucigaș plătit cuprins de fervoare mistică, un boxer ca își flutură sabia ca un samurai, doi răufăcatori care stau la taclale cât se poate de savant pe tema hamburgerilor, o discuție liniștită într-o cafenea care se încheie brusc prin decizia de a jefui casa de bani: întreg filmul funcționează pe bază de derapaje, de jocuri jubilatorii și irealiste cu genurile si clișeele cinematografului. Publicul din epoca hipermoderna intră astfel in filme pe mai multe uși chiar dacă deschid spre domenii pe care el nu le cunoaște. "

*Astfel, în Pulp Fiction, vedem un John Travolta puțin îngrășat lansându-se împreună cu o Uma Thurman aflată sub efectul cocainei, într-un dans ce-l reia pe acela în care, când era tânar si zvelt, se dezlănțuia cu suplețe, în Saturday Night Fever.

Extras din Ecranul Global de Gilles Lipovetsky, Jean Serroy

Tweet